Page 297 - Dusan Baiski - Razboi in Banat
P. 297

Război în Banat - Studii monografice


            interesul lor, întrucât ei nu au copii săraci și că procentul de grâu a fost
            colectat și de la germani.- Pe acest considerent s-a născut divergență
            de păreri.“

                  Șeful P.J. Fibiș va raporta  superiorilor, la 1 februarie 1944,
                                            10
            că o parte din locuitorii comunei Remetea Mică, care nu simpatizează
            cu  organizația  germană  locală,  sunt  nemulțumiți  de  faptul  că  Staub
            Ghizela,  angajată  ca  impiegată  la  Primărie,  cu  un  salar  de  aproape
            4.000 de lei/lună, nu lucrează mai nimic pentru instituție, ci pentru
            organizația germană. Mai mult decât atât, ia cu ea acasă și mașina de
            scris a Primăriei, care a costat 33.145 de lei.

                  Și tot șeful P.J. Fibiș va raporta , la 2 februarie 1944, cazul
                                                  11
            Zooler.  Mai  concret,  veniți  acasă  în  concediu,  la  Remetea  Mică,
            voluntarii  în  armata  germană  Stein  Valentin  și  Tifert  Martin  l-au
            chemat în seara de 18 ianuarie, la sediul organizației germane locale,
            pe Zooler Ioan, șeful acesteia. Voiau să-i atragă atenția asupra unor
            nemulțumiri  provocate  familiilor  lor.  Însă  Zooler,  neacceptând
            solicitarea, cei doi s-au deplasat la domiciliul său. Zooler i-a dat afară
            din casă, iar a doua zi s-a plâns kreisleiterului din Arad. La rândul lui,
            acesta a anunțat Comandamentul Militar German din Timișoara, care
            a trimis la Remetea Mică doi soldați germani. Care s-au întreținut cu
            Zooler până noaptea târziu. Pe la orele 2-3 după miezul nopții, însoțiți
            de primarul comunei, Frico Francisc, s-au deplasat la Stein Valentin și
            Tifert Martin acasă, i-au luat și i-au dus la sediul organizației germane
            din  localitate,  apoi  la  Timișoara,  unde  li  s-a  anulat  concediul,  fiind
            imediat trimiși înapoi în Germania, la unități.
                  Surprinși, părinții celor doi voluntari în armata germană au ajuns
            la  concluzia  că  Zooler  i-a  acuzat  pe  tineri  că  au  făcut  propagandă
            comunistă. Ca atare, au pornit să adune o listă de semnături prin care
            să demonstreze că nu este nimic adevărat, obținând semnături de la
            peste 90% dintre germanii din sat. Aflând de asta, Zooler a început și
            el să adune semnături, dar nu a primit decât opt-nouă și acestea de la
            susținătorii săi.
                  Desigur, populația s-a arătat foarte nemulțumită și de prestația
            primarului, care nu avea în atribuțiuni însoțirea soldaților germani la
            domiciliul celor doi voluntari, concluzia fiind că el nu deservește, de
            fapt, comuna, ci organizația germană locală.

                  10  Ibidem, f. 41.
                  11  Ibidem, f. 45.
                                                                            295
   292   293   294   295   296   297   298   299   300   301   302