Page 299 - Dusan Baiski - Razboi in Banat
P. 299

Război în Banat - Studii monografice









                                 Povești adevărate








                  Titlul capitolului de față este alcătuit din două cuvinte aflate,
            aparent,  în  totală  opoziție.  Una  înseamnă  povestea,  care  poate
            relata întâmplări fantastice din viața unor personaje închipuite. Și
            cu totul altceva este adevărul. Povestea poate însemna și istoria sau
            relatarea faptelor, a peripețiilor, a vieții cuiva. Pe când adevărul,
            dacă putem vorbi cumva de vreun adevăr, este ceea ce corespunde
            realității. Poate s-ar fi cuvenit să numim acest capitol „Întâmplări
            adevărate“.  Însă  iar  ne  lovim  de  cuvinte  și  de  ceea  ce  înseamnă
            acestea în diverse contexte. Preferăm din dicționare prima definiție:
            întâmplarea  este  fapt,  eveniment,  aventură  neplăcută.  Totuși  am
            rămas la titlul deja dat. Iar motivul este, credem noi, unul deosebit:
            generațiile de astăzi tratează relatările din cel de-al Doilea Război
            Mondial drept povești, din simplul fapt că tot ceea ce nu este trăit
            este doar o, nu-i așa, banală poveste? Din nefericire, istoria se uită
            extrem de ușor. Și se repetă chiar și mai ușor. Popoarele au memoria
            scurtă. Nu și elitele.
                  Arhivele oferă detalii extrem de complete și complexe, chiar
            dacă  au  fost  deja,  de-a  lungul  timpului,  cenzurate  prin  aplicarea
            diverselor politici. Au dispărut sau sunt încă declarate inaccesibile,
            conform diferitelor acte normative, metri și zeci de metri liniari de
            dosare. Desigur că de vrei să stopezi accesul la anumite ipostaze ale
            istoriei  fie  îngrădești  accesul  la  arhive,  fie  născocești  legi  care  nu
            mai au de-a face nimic cu niciun fel de constituție națională ca lege
            fundamentală. Și, evident, sunt deasupra acesteia. Totuși, trebuie să
            recunoaștem că de câțiva ani există o deschidere apreciabilă a acestei
            instituții față de public, dovadă și existența cărții de față.
                  Și, totuși, mai rămâne ceva. Cenzorii sunt tot oameni. Cenzorii
            au „ucis“ multe istorii. Și tot ei sunt cei care au „salvat“ multe istorii.
            Salariatul la stat tot salariat la stat rămâne, indiferent de organizarea

                                                                            297
   294   295   296   297   298   299   300   301   302   303   304