Page 72 - Petru Iliesu - No comment?
P. 72
Lângă semafor, echipa de muncitori săpând la groapă şi meşterind ceva la cablatură. De după perdea, strada curge ca un film. Îmi days later, they picked me up from the street in broad daylight. I was holding my son by the hand. Daniel was almost four. Hour
imaginam refugiul politic într-o ambasadă. Cum s-ar fi desfăşurat. Mă gândeam că unii au trăit ani de zile în felul ăsta. Un fel de after hour of interrogation, confrontations and always that same declaration that I refused to sign. A stupid piece of paper stating
recluziune într-o lume diferită şi ocrotitoare. Un loc unde să nu-ţi fie frică. Care ar fi fost însă rostul meu acolo? O plantă ocrotită. that Sandu and I had listened to Radio Free Europe together and had planned the leaflet campaign together. The four Securitate
officers, playing their roles in turn. I, who had become an ocean of innocence. A victim. A misinterpretation. A scapegoat.
Timişoara, December 1989
„Comuna” de la Timişoara “The Commune” from Timişoara
