Page 11 - ana_lav2

Lavinia Bud

SĂ NU VORBIM DESPRE TRISTEȚI

Să nu vorbim despre tristeți,
Petale de lumină jertfite în amurg,
Am pregătit altarul altei dimineți,
Chiar dacă lacrimi înroșite curg.

Eu am venit la poartă cu un zâmbet
Când ai trezit în mine mugure de dor,
Chiar am crezut că-l vezi și-n colț de suflet
Va înflori...căci florile nu mor.

Pe ramura iubirii o frunză am lăsat,
Podoabă să îmi fie, statornic adăpost,
Credință, și miresme, și roade eu i-am dat,
Sub cerul nemuririi să ne gasim un rost.

În vântul ce aduce ecoul altui cântec,
Tu te-ai desprins și ai ales să cazi
La poala amăgitoare din descântec
Ce-a ofilit petala obrajilor mei calzi.

Și a venit un timp cu întrebări de soartă,
Să cauți câte-un dor, lumină pe alei,
De mână cu mirarea, tu te opresti la poartă,
Din amintiri și frunze un zâmbet ca să iei.