Page 7 - ana_lav2

Lavinia Bud

MUGURI

Mă apropii încet
cu obrazul de muguri
ce se deschid ca niște aripi
la chemarea cântecului
adus pe valul depărtărilor.
Primul zâmbet al florii
înfioară căușul
din palmele însingurate
pe țărmul cu întrebări și vise.
Aș poposi în miezul roadelor,
dezlegate de taina
înălțării în lumină,
trăită prin jertfa din miresme.
Și eu, sămânță venită din muguri,
voi coborî în ceasul învierii
rostuind un alt început.