Page 9 - ana_lav2
P. 9
Lavinia Bud
TOAMNELE NU MOR NICIODATĂ
Toamnele nu mor niciodată!
Ele trăiesc în căușul frunzelor
Cu formă de inimă
Purtate de vânt în mici popasuri
Prin amintirile de vară
Atunci când cad pe pământ.
E atât de caldă lumina
Ce vine să mângâie zâmbetul
Împăcat cu fiecare culoare
Din roadele coapte.
Toamnele nu mor niciodată!
Sămânța cade pentru a se înalța
În celălat anotimp cu ploi
Mai calde decât lacrima mea
Dacă pământul se îndură
Și lasă rădăcina să crească
Însoțind câte o fâlfâire de aripi.
Toamnele nu mor niciodată!
Și toamna mamei trăiește
Acoperită cu inima mea.
