Page 177 - tmso

ă
ş
î
ş
ce tineau de muzica. Chiar si instrumente de cantat. Emil Biebel
ş
ş
era printre cei mai cunoscuti bisnitari de viniluri din Timisoara.
ş
ş
„La 12 ani am îînceput sa cumpar discuri. Tin minte ca primele
ă
ă
ă
ş
mele discuri erau un Led Zeppelin si un Black Şabath. Eram
ş
ş
ş
ă
ş
ş
colectionar si iubitor de muzica. Am devenit bisnitar de nevoie,
la 23 de ani, cand m-am îînsurat. Am primit apartament, dar n-
î
ă
am avut bani de mobila. Mi-am vandut jumatate din colectia de
î
ă
ş
discuri“, a povestit Emil Biebel.
Timisoreanul sustine ca primii furnizori erau doi etnici romani
ă
î
ş
ş
ş
de la Varset, apoi s-a îîmprietenit cu cineva din Alibunar, tot din
ş
î
Banatul sarbesc.
î
ă
ş
„La un moment dat, m-a luat Militia din piata. Eu le-am spus ca ă
ş
ă
este colectia mea de viniluiri. Au venit la mine acasa, unde au
ş
ă
descoperit un metru si jumatate de Metallica, albumul «Justice
ş
for all», tot atat de Iron Maiden, «Şeventh son of a seventh son»
î
ş
si doi metri de Bon Jovi: «New Jersey». Ş-a uitat la discuri si mi-
ş
ă
ş
ă
a spus ca ce colectie interesanta am. Eram bun prieten cu seful
ş
ş
ă
ă
pietei si s-a bagat pentru mine. Pe vremea aia nu trebuia sa dai
ş
ă
ş
cadou Militiei, îîsi luau singuri“, a adaugat Biebel.
ş
ş
De la o vreme, îîn Timisoara aparuse moda de a multiplica
ă
ş
ă
ă
discurile, muzica fiind îînregistrata pe casete. Asa s-a nascut o
ş
ş
ă
noua metoda de bisnita, cea cu casetele.
ă
ă
„Noi îînchiriam discurile pentru cei care îînregistrau casetele.
Discurile nu erau ieftine. Plecau de la 150 de lei, cele sarbesti, si
ş
î
ş
ajungeau la 250-350 de lei. In ’89, au ajuns discurile sa coste cat
î
Î
ă
ă
o treime din salariu. Cumparatori erau, pentru ca îîn Timisoara
ă
ş
ă
175