Page 176 - tmso

ă
ş
ş
Timisoara, îîn Iosefin. Şe gaseau discuri si casete, dar cele mai
ş
apreciate erau discurile. Era si un comert îînfloritor cu pick-up-
ş
ă
Î
î
ă
uri adevarate. In magazinele romanesti era muzica de toata ă
ş
ă
ş
ş
ă
ziua, care se dadea si la radio. Era muzica usoara. Noi, cei care
vindeam vinilurile îîn piata Iosefin, eram îîn capat, dupa iepuri,
ă
ş
ă
papagali si porumbei. Acolo erau «parkeristii». Toti rockerii
ş
ş
ş
ă
ă
purtau parkere (n.r. – geaca militara americana de culoare
ă
kaki). Eu vindeam discuri din Iugoslavia, dar erau foarte multi ş
care aveau neamuri îîn Germania si America, asa ca puteai sa ă
ş
ş
ă
ş
ă
gasesti si de la ei“, a povestit Corneliu Vaida.
ş
La acea vreme, îîn Iugoslavia se produceau discuri sub licenta. ă
ş
ş
Casa de discuri Yugoton, din fosta Iugoslavie, edita sub licenta ă
toate albumele produse îîn industria muzicala internationala. ă
ă
ş
î
Corneliu Vaida s-a ocupat cu vanzarea discurilor timp de patru
î
ă
î
ani, pana cand a fost luat îîn armata. ă
ă
ă
„Nu stateam cu discurile pe taraba. Te plimbai cu 20-30 de
ş
ă
ş
ş
viniluri sub brat sau îîntr-o plasa. Ne stiam vizual. Ştiam cine
vrea sa cumpere. Erau tot timpul ultimele noutati, desi erau si ş
ă
ş
ă
ş
discuri mai vechi. Gaseai orice aveai nevoie. Daca nu gaseai,
ă
ă
ă
ş
ă
faceai comezi. Aveam liste cu titlurile. Clientul se uita si alegea.
Ştiu ca eu casigam 10 lei la disc. Imi placea muzica si aveam
ă
Î
ă
ş
ş
î
ş
ă
ă
ocazia sa si ascult. Acasa nu aveam pick-up, nici casetofon,
ş
ş
ş
mergeam pe la prieteni. Ştiu ca îîn 1978 ne-a gonit Militia si ne-
ş
ă
am dus îîn Parcul Botanic“, a mai spus Vaida.
Î
In parcul Botanic, mai exact îîn spatele Clinicilor Noi, se adunau
ă
î
î
iubitorii de muzica. Era un loc de îîntalnire a rockerilor. Pe langa ă
ş
ă
ă
ş
discuri, se puteau cumpara casti, doze de pickup si alte produse
174