Page 206 - tmso

ş
ă
"Undeva prin clasa a VII-a. Dimineata ma trezeam la 7, ca la ora
ă
ă
8 sa fiu la stadion. Era o disciplina mare. Cel mai mult am facut
ă
ş
probele de 400 de metri si 400 de metri garduri. La sport am
ă
avut un profesor care ne scotea sa alergam, sa facem turul
ă
ă
Î
ă
cartierului. Imi placea chestia asta. Mi-a placut alergarea. L-am
ă
si îîntrebat pe tata de ce m-a trimis doar pe mine la sport, iar el
ş
ă
ş
ă
ş
mi-a spus ca pentru ca doar eu am vrut. Ceilalti doi frati, unul
cu un an mai mare, celalalt cu cinci ani mai mic, nu au facut
ă
ă
ş
sport. Mie mi s-a parut pasionant. Şi acum stiu primele cuvinte
ă
ş
ş
ş
ale antrenorului meu: „Atletismul e un sport arid si nu stiu daca ă
ă
ă
ă
ă
o sa-ti placa. Trebuie sa ai o anumita minte pentru sportul
ş
acesta“. Dar mi-a placut."
ă
Tu preferai să alergi de unul singur pe când toţi copiii jucau
fotbal?
ă
"Eu nu am avut niciodata talent la fotbal. Acum am ajuns sa ă
merg la fotbal cu prietenii pentru a avea un antrenament
ş
complementar pentru anumite grupe de muschi. Acum este
unul din cele mai bune antrenamente ale mele, îîn fiecare
miercuri, fotbalul. Dar nu am avut talent la fotbal."
Ai avut şi performanţe deosebite în atletism?
"Atunci cand am ajuns îîn liceu, la categoria juniori III, am
î
îînceput sa fac performanta. Mergeam la cel putin sase
ş
ş
ş
ă
ă
concursuri pe sezon, mergeam îîn cantonamente. Faceam foarte
ă
ă
serios sport. Lipseam de la scoala. Eram sportiv. Nu am avut
ş
rezultate fenomenale, dar eram mereu aproape de a prinde
podiumul. Pentru mine era foarte mult. Eram îîn partea de sus.
Antrenoarea mea de atunci spune ca timpii mei de atunci m-ar
ă
face astazi campion national. A scazut foarte mult nivelul. Am
ă
ş
ă
204