Page 209 - tmso

ş
„A fost îîn clasa a XI-a, cu niste prieteni. Am mers, cu rucsacul pe
ă
spate, îîn Bucegi. A fost o mare aventura. Ne-a alergat ursul, la
î
î
Babele, unde am pus cortul. Ne-a mancat conservele, painea. A
ş
fost ceva incredibil, pentru ca am simtit independenta pe
ă
ă
ş
ă
munte. Mi s-a parut ceva fantastic. Atunci, excursiei de o
ş
ă
saptamana îîi spuneam „expeditie“. Excursiile la munte au
ă
î
ă
ă
Î
pornit pasiunea spre alpinism. Insa de-abia îîn anul III de
ş
ă
ş
î
facultate am reusit sa merg la Romanesti, am ajuns îîntr-un cerc
de alpinisti si am îînceput sa ma catar. Nu îîmi placea sa ma ă
ă
ă
ş
ă
ş
ă
ş
ă
ş
ă
catar, eu voiam sa umblu pe munte, pe picioare. Incepand
î
Î
ă
alpinismul, cautand varfuri mai îînalte, mi-am dat seama ca nu
î
î
ă
ă
ă
ă
ş
am cum sa le urc daca nu stiu sa ma catar, pentru ca poate
ă
ă
ă
ş
ă
aparea un perete cat de mic. Alpinismul nu exista fara catarat.
ă
ă
ă
ă
ă
ş
î
ă
Alpinismul îîncepe din momentul îîn care pui mainile pe stanca. ă
î
î
Pana atunci e o plimbare.”
î
ă
Când ai plecat în prima expediţie adevărată?
ă
î
ă
ă
"Era tot îîn anul III. Eu cand ma pun sa fac ceva, ma pun. Nu stau
ş
ă
î
pe ganduri. Am mers atunci îîn Caucaz, îîn vacanta de vara. Au
î
ş
ş
ă
fost cativa cu care am mers. Ştiu ca pe ai mei i-am fentat
ă
spunandu-le ca merg îîn Rusia, pe la Şoci, cu un inginer si un
ş
î
ş
profesor. Inginerul era fotograful Cristi Tecu, iar profesorul –
ş
ş
Şorin Ciurariu, care a devenit inginerul-sef al Timisoarei. Cu ei
î
am mers. Am mers pe varful Gumaci, care are 3.850 de metri.
Apoi am mers pe Elbrus, la 5.600 de metri. Asta a fost îîn 1998.
Mi-au placut altitudinea, ghetarii, mediul alpin. Nu prea aveam
ă
ş
nici echipamente, îîmprumutam de la prieteni. Am ars niste
ş
Î
ă
ă
etape. Pana la urma am fost primul care a urcat pe Elbrus. In
î
mod sigur ma adaptam bine la altitudine. Toata expeditia de
ă
ă
ş
atunci a fost 200 de dolari. Mergeam pe low-cost."
207