Page 207 - tmso

î
ă
î
ă
ă
facut asta pana îîn clasa a XI-a, cand m-am decis sa dau la
ă
Medicina.”
Inevitabil sportul te disciplinează. Acest lucru te-a ajutat
ulterior?
Î
ă
ă
î
"In cinci ani, eu nu am lipsit decat o singura data de la
antrenament. Nu se punea problema sa nu fiu serios. Mama,
ă
ă
care nu a facut sport, îîmi spunea sa las sportul, pentru ca am
ă
ă
ş
ă
deja un corp frumos, ea nu îîntelegea spiritul. Eu ma trezeam
ş
dimineata sperand ca îîn ziua aia sa scot cu o zecime mai putin
ă
î
ş
la proba mea sau la sprint. Era lupta cu mine, de a performa. De
a alerga un pic mai repede, de a sari un pic mai mult. Şcopul
ă
ă
ă
ş
meu era sa performez. Nu sa fac muschi. Cei care nu au niciun
î
scop chiulesc. Eu eram disperat, nu as fi mancat, sa merg la
ş
ă
antrenament.”
Te gândeai vreodată atunci că o să faci performanţă în alpinism?
ş
ă
ă
"Nu, pentru ca îîmi doream sa fac performanta îîn atletism. Insa ă
ă
Î
stiam ca îîn atletism probele scurte sunt dominate net de
ş
ă
ş
ă
alergatorii de culoare. Ştiam ca nu am nicio sansa. Dar nu am
ă
ă
ş
ă
ă
ş
ă
ajuns nici macar sa fiu campion national. Ştiam ca nu exista o
ş
ă
ş
ă
ă
ş
perspectiva. Daca as fi atins postura de campion national nu as ş
ă
fi ajuns mai departe, pentru ca asta este caracteristica
ş
ă
ă
ş
ă
ş
sportului. Ştiam ca nu ajungi sa traiesti din asta si am decis sa ă
ă
ă
merg la Medicina, sa am o meserie. M-a motivat mult sa îînvat, ş
ă
ă
pentru ca eram îîn urma, fiind sportiv.”
ă
ă
Cine te-a ghidat spre Medicină?
ş
"Tata a fost cel care mi-a pus niste sabloane foarte rigide, spre
ş
ă
drumul cel mai greu, calea cea mai abrupta. Mi-a spus ca la
ă
205