Page 186 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

Dușan Baiski

Rebeli trimiși la Curtea Marțială

Cenăzeanul de origine este prin definiție discret, suspicios, cântărește un lucru
de zece ori până la a acționa și, dacă acționează, o face cu măsură, să nu supere pe
nimeni. Este, dacă vreți, o atitudine aproape instinctuală, impusă nu de ieri, de azi,
ci de cel puțin două milenii de trai într-un ținut excelent definit de istoricul Răzvan
Theodorescu în „Cuvânt înainte“ la „Armonia lumii“ de Gerard din Cenad: „...
Banatul – ca și, la altă scară, Renania în apusul continentului, Macedonia în inima
Peninsulei balcanice sau Galiția în pragul nesfârșirilor rusești – este, el singur, o mică
lume dătătoare de măsură pentru ceea ce au însemnat în istorie, în istoria culturii
mai cu seamă, întîlnirile, dar și înfruntările de civilizații deosebite, de tipuri umane
felurite, pe care din adâncurile preistoriei și din cele ale folclorului le-au ilustrat la
tot pasul ținuturile dintre Mureș și Dunăre.“ Cenăzeanul a simțit întotdeauna primul
și poate cel mai mult valențele negative ale schimbărilor și evenimentelor aduse de
vremuri și de oameni ai vremurilor. Fiindcă Cenadul se află, cum tot același R.
Theodorescu o spune, „...într-un loc al confluențelor Apusului cu Răsăritul“ și, am
adăuga noi, într-un loc dorit de multe popoare și mulți conducători. Ei bine, dacă
cenăzeanul se revoltă, atunci, într-adevăr, i-a ajuns cuțitul la os și el e gata să piardă
totul, libertatea sau chiar viața, și aceasta pentru dreptul său, pentru a fi respectat.
Un asemenea moment s-a petrecut pe 5 decembrie 1946, eticheta în rapoartele
secrete ale Legiunii de Jandarmi din județul Timiș-Torontal fiind acea de „rebeliune“.
Și fiind vorba de o perioadă cumplită a istoriei – un război mondial cu milioane de
victime și o radicală nu atât de schimbare de regim, cât în ceea ce privește raportul
dintre o persoană și averea sa materială – capii rebeliunii au fost deferiți Curții
Marțiale. Din păcate, dosarele aflate în custodia Direcției Județene Timiș al Arhivelor
Naționale nu ne mai relevă finalul.
Dar să o luăm în ordine.
Pe 2 decembrie 1946, Serviciul special pentru colectarea cerealelor din cadrul
Prefecturii județului Timiș-Torontal va trimite în teritoriu ordinul circular nr. 20.211/2
decembrie 1946, cu normele stabilite de către Ministerului Afacerilor Interne cu
privire la colectările de cereale, situația aprovizionării țării fiind grav amenințată.
„Până la terminarea tratativelor de import suntem obligați a asigura necesarul
de cereale din disponibilul aflat astăzi în Țară, pentru colectarea căruia trebuie să
facem toate eforturile ca, până la 31 ianuarie 1947, să-l adunăm în întregime.“ În
fapt, reforma agrară din 1945, când țăranii au fost mai preocupați să pună mâna pe
un teren cât mai roditor și mai puțin de însămânțări, a fost un an cu recolte slabe.

184