Page 185 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

CENAD - Studii monografice (ediția a II-a)

imediat să se înceteze orice discuție. [...] Ca semn de încheiere a discuției avută cu
serg. major Belaus, eu mi-am cerut scuze, întinzându-i mâna, să considerăm cele
petrecute ca inexistente, rămânând mai departe colaboratori în serviciu, însă am fost
refuzat, deși am fost și eu provocat că sunt beat.“
Procesul-verbal va fi, de asemenea, semnat de aceiași martori asistenți ca și
primul, iar dosarul trimis la Secția de Jandarmi Sânnicolau Mare.
În aparență, acest caz pare destul de simplu, dar și complicat deopotrivă. Ce
anume l-a determinat pe Pătrașcu să părăsească localul, mai cu seamă că băuse câteva
țuici, după cum singur declara? De ce fusese anunțat de cei doi tineri despre reținerea
camionului cu sare? De ce-l însoțiseră tinerii la Postul de Jandarmi? Dacă era în
timpul misiunii de patrulare și încă în postura de șef de patrulă, ce căutase sergentul-
major Calotă la cârciumă, de ce băuse, de ce fusese urmat de acei necunoscuți, ce
anume discutaseră?
Desigur, putem face multe scenarii. Ținând însă cont de contextul istoric, nu
este deloc exclus ca Pătrașcu, poate chiar născut în Argeș, prin funcția și locul de
muncă (diriginte de poștă, instituție unde se afla și centrala telefonică manuală) să
fi organizat el însuși, pe linie de partid, acel transport de sare, deși știa că încalcă
anumite prevederi legale. Cum însă Partidul Comunist Român, sprijinit de sovietici,
prinsese deja mare putere, Pătrașcu mizase inclusiv pe faptul că avea o funcție în
organizația de bază, deci pe sprijinul partidului. Dar și pe cel al primarului, al cărui
fiu pândise, probabil, alături de camaradul său, sosirea transportului de sare. Greu de
crezut să vină cineva tocmai din Argeș și să nu știe de interdicția de intrare în zonă
cu peste două tone de sare, când maximum admis era 100 kg. Problema intervenise
însă din momentul defectării autocamionului, undeva pe șosea, din documente nu
reiese unde anume, dar e de presupus că după intrarea în Cenad. Curioși, săritori,
unii săteni vor fi ieșit să vadă ce se întâmplă. De la terminarea războiului, circulația
camioanelor prin sat nu mai putea fi un lucru obișnuit. Numărul de circulație desigur
nu le-a scăpat, camionul fiind din Argeș. Și nu este exclus ca vreunul din însoțitori
să-l fi luat gura pe dinainte și să fi destăinuit natura transportului. Însuși Belaus va
scrie în declarația sa că fusese informat asupra faptului că „... o mașină cu sare vine
din direcția Sânnicolau Mare spre comuna Cenadul Mare“, situație confirmată în
propria declarație și de Calotă.
Cazul nu se înscrie în rândul celor contrabandă clasică, de frontieră. Însă
poate fi considerat un caz de trafic de influență. Dosarul de caz nu mai conține și
documentele privind finalizarea cercetărilor. Existau pe-atunci problemele mult mai
importante decât ultrajul asupra unui jandarm, dacă într-adevăr a fost vorba de un
ultraj sau a fost doar o chestiune de ambiție din partea sergentului-major Andrei
Belaus. Jandarmii trebuiau să vâneze germani și să supravegheze sârbii care se
întorceau din armata lui Tito. Să supravegheze cultele și partidele politice etc.

Bibliografie:

Direcția Județeană Timiș a Arhivelor Naționale – Fond 161 - Legiunea de Jandarmi Timiș-
Torontal, inv. 611, dosarul nr. 43/1946

183