Page 180 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

Dușan Baiski

Crește tensiunea între inspectorul vamal care răspunde de Vama Cenad și
șeful acesteia din urmă, Mihai Predescu. Astfel, pe 6 septembrie, i se amintește lui
Predescu de un ordin din 20 august, prin care i se cerea ca documentele vamale să
fie ținute la Sucursala Podul Mureșului, nicidecum la sediul central al Vămii Cenad.
De asemenea, „Ne veți raporta asupra rolului pe care dl șef al Poliției de Frontieră
Cenad îl are în conducerea Vămii, de care suntem precis informați că tot el conduce
și Vama.“
Desigur, marea problemă nu o constituia nicidecum traficul auto, fiindcă vreme
de doi ani, în perioada 1 iunie 1935-1 iunie 1937, pe la Podul Mureș nu trecuseră
decât 193 de automobile, ceea ce înseamnă unul la patru zile, ci traficul cu căruțele
sau pietonal.
În răspunsul C.A.M. – Depozitul de Fabricate Timișoara din 21 septembrie
1
1937, șeful și contabilul acestei instituții vor certifica faptul că, printr-un referat,
revizorul C.A.M., Teofil Petrovici, a semnalat că „...Dl Jan Perju, impiegat la punctul
vamal de frontieră «Podul Mureșului» a deținut în localul acestui oficiu următoarele
fabricate străine fără a putea justifica cu acte oficiale proveniența lor, rugându-vă să
binevoiți a dispune să se cerceteze dacă aceste produse au fost reținute de la călători
la intrarea în țară sau ele aparțin dlui J. Perju care și le-a procurat pentru uzul
personal.“ În continuare, sunt înșirate exact aceleași produse amintite de Predescu
în raportul său.
Din referatul din 21 septembrie al revizorului C.A.M., Teofil Petrovici, reiese
că percheziția din 19 septembrie s-a făcut și la domiciliul lui Ion Perju. Însă mărfurile
suspecte s-au găsit la biroul sucursalei vamale de la Podul Mureșului: „...care nefiind
înscrise în niciun registru al acelei sucursale vamale, ca fiind reținute de la călătorii
ce au trecut prin acel punct de frontieră, după cum afirmă dl Perju Jan, și nefiind
notat nici măcar pe ambalajul acestor țigarete sau tutunuri numele călătorilor de la
care au fost reținute“. Același revizor cerea clarificarea situației, fiind inadmisibil ca
să se găsească într-un birou vamal țigarete străine fără nici un act oficial sau cel puțin
o simplă notă cu numele călătorilor de la care s-au reținut fabricatele monopolizate
însă de proveniență străină.
La 5 octombrie, Vama Cenad va raporta că la sucursala sa Podul Mureșului
s-au găsit ca mărfuri de contrabandă: „60 țigarete iugoslave, 40 țigarete ungurești,
0,025 (kilo)grame tutun unguresc, una foiță țigare și una cutie chibrituri străină,
precum și un umplutor pentru confecționat țigarete.“ Din toate acestea, la Depozitul
C.A.M. de la Timișoara nu s-au trimis decât cele 60 de țigarete iugoslave. Celelalte
„corpuri delicte“ au fost restituite locuitorului Kurt Uros din Ungaria, deși, se
disculpa girantele Vămii Cenad, „restituirea acestora nu trebuia să se fi făcut decât
cu aprobarea Direcțiunii Generale C.A.M., singura în măsură de a dispune plata
taxelor de monopol sau restituirea lor.“
Depozitului C.A.M. Timișoara i se va solicita, pe 9 noiembrie 1937, să
comunice de îndată „Ce produse monopolizate s-au găsit la percheziționarea
domiciliară ce s-a făcut la girantele Vămii, Mihail Predescu, și cu ce sumă a fost

1 Casa Autonomă a Monopolurilor Regatului României.

178