Page 179 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

CENAD - Studii monografice (ediția a II-a)

„nu s-a ocupat decât cu înlesnirea contrabandelor și a lucrat atât de bine că n-a
putut să fie surprins de nimeni.“
O depeșă dură, purtând indicativul „strict secret“, va pleca pe 31 iulie 1937
la Cenad, pe adresa șefului vamal local M. Predescu: „Cu onoare vă facem cunoscut
că prin acea vamă, pe la sucursala Podul Mureșului, în trecut s-au făcut întinse
contrabande la import și export, înlesnită chiar de personalul vamal...“ Situația
se afla în cercetare, iar pentru anumite aspecte aceasta s-a finalizat, raportul fiind
înaintat Direcțiunii Vămilor. În depeșă se va mai scrie: „Suntem precis informați că
dvs. nu v-ați da la o parte în a ajuta pe acești contrabandiști a-și ajunge ținta... [...]
Astăzi v-am căutat la telefon și n-am găsit decât pe omul de serviciu, deși eu voiam
a vorbi cu dvs.“ Se pare că între Predescu și subalternul său Ion Perju exista o stare
conflictuală, fiindcă pe 16 august, Predescu va trimite la Direcțiunea Vămilor un
raport în care va arăta că problema era total falsă și o atribuia impiegatului clasa I Ion
Perju. Din corespondența aceluiași inspector vamal de la Timișoara cu Direcțiunea
Vămilor, din 30 august, transpare gravitatea situației existente la Vama Cenad.
Astfel, starea conflictuală atinge cote maxime atunci când Ion Perju dovedește
un caz de contrabandă cu bani românești, ascunși de o doamnă sub rochie, „...întrun
bandaj asemenea celor pe care femeile le poartă la menstruație și a fost bănuită de
impiegatul Perju [...] și se pare că de această ascundere știa careva din funcționarii
superiori la acel punct, a rezultat acest raport care aruncă o învinuire unui funcționar
conștiincios, de neexecutarea ordinului de arestare a numiților contravenienți,
ordin dat ostentativ, dacă a fost dat, la telefon, de girantele Vămii. Căci eliberarea
contravenienților, Matei și Hungar, s-a făcut în baza unui certificat medical și a unei
scrisori pe care medicul dr. Popescu a adresat-o șefului Vămii și care le-a trimis
impiegatului I. Perju. Dar nici nu se putea să fie arestați cei doi soți de vreme ce în
materie de contrabandă de valută la export nu se prevede arestarea contravenienților,
ceea ce dl girante al Vămii Cenad nu știa.“ În scenă intră și o damigeană de vin, care
„nu putea să fie adusă impiegatului cl. I Ion Perju, fiindcă contravenienții știau că
acesta este în concediu, nici nu a a lăsat-o la el acasă, ci căruțașul a lăsat-o la Vamă,
fără a arăta cui să se dea, dar dacă cel care a primit-o la Vamă era om cinstit, nu o
primea, ceea ce nu s-a făcut.“ Cercetările ce au urmat au arătat că „...M. Predescu,
girantele Vămii Cenad, din cauză că nu este pregătit a conduce o vamă, s-a lăsat
influențat și de șeful Poliției de Frontieră Cenad, și de membrii familiei sale, într-o
direcțiune periculoasă bunului mers al serviciului vamal la frontieră...“. În același
document se recunoaște importanța deosebită a Vămii Cenad pentru trecerile în și
din Ungaria, fiind drumul cel mai direct și, ca atare, cel mai scurt spre Seghedin și
Budapesta. „De aceea, trebuie ca la acest punct să fie un conducător cu o mai mare
autoritate, cu mai multă energie și cu multă putere de rezistență la tentațiile ce i se
prezintă, ceea ce nu este cazul dlui (indescifrabil) M. Predescu, actualul girante, a
cărui activitate se rezumă în a se închide în birou și a da ordine funcționarilor să
execute ceea ce dorește șeful Poliției de Frontieră Cenad și chiar soția sa care, de
origine etnică străină fiind, nu prea dorește binele țării care-i dă soțului său pâinea
de toate zilele.“

177