Page 178 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

Dușan Baiski

Cenad pentru ca paza frontierei să se facă cât mai riguros, organizând pânde în
locurile care ar fi prielnice trecerii contrabandelor.“ De asemenea, va supune atenției
superiorilor, spre soluționare, o anumită stare de fapte: „Turiștii automobiliști care
intră și ies din țară pe timpul verii, din cauza căldurilor sosesc la frontieră după ora
8 seara, când funcționarul de serviciu fiind plecat a închis bariera. În acest fel de
împrejurări, mașina era condusă de un grănicer de la frontieră la biroul central unde
i se făcea(u) formalitățile. Acum însă dl comandant al Plutonului de Grăniceri nu
mai permite intrarea mașinilor și însoțirea lor la biroul central de către grăniceri, ci
pretinde asistența funcționarului vamal.“
Pe 2 iunie 1937, Mihail Predescu, girantele (șeful) Vămii Cenad va consemna
în procesul-verbal de inspecție la sucursala vamală Podul Mureș, unde girant era I.
C. Perju, impiegat clasa I, că la acest punct, în luna mai s-au perceput taxe asupra
automobilelor străine ce au intrat în țară în sumă totală de 3.050 de lei. Tot pe aici se
efectuează și trecerile în și din Ungaria la muncile agricole și, pentru a nu se scoate
ilegal valută, se fac din când în când controale corporale.
Un alt punct pe unde se fac treceri de frontieră la munci agricole se găsea la
Pordeanu, unde, la 50-60 m de linia de graniță, se află trei locuințe, drept pentru care
șefului postului de grăniceri i s-a dat dispoziție să le supravegheze atent, „...pentru a
nu se comite contrabande sau a se adăposti persoane străine de localitate.“
Superiorii lui Predescu se vor interesa și de relația dintre vameși și grăniceri,
acesta raportând că „Purtarea funcționarilor vamali atât față de comandanții
unităților de grăniceri, cât și de soldați, e cuviincioasă, neexistând niciun diferend
între grăniceri și vamă.“
La data de 13 iulie, la Circumscripția a V-a Vamală Timișoara va fi înregistrată
ca intrată o informare scrisă la mașină și sosită pentru inspectorul (nenominalizat)
instituției și semnată de un anume H. Schmidt. În aceasta, informatorul declară că
„...prin punctul Cenad se fac contrabande, care nu sunt de nimeni oprite, bănuiesc
chiar că funcționarul de la pod este interesat...“. Drept exemplu este dat un negustor
din Tomnatic, care a adus din Ungaria un geamantan cu basmale de mătase. Iar între
Nerău și Pordeanu „s-au trecut foarte multe mărfuri de contrabandă, de către un
evreu din Sânnicolau Mare, cunoscut ca contrabandist chiar de către funcționarii
Vămii, cu care a lucrat și cred că și azi lucrează. Sunt și negustori din Timișoara
și Arad care au făcut contrabande la import și export cu diferite piei scumpe.“ Ca
unul care poate oferi date precise este nominalizat șoferul Banfi Iosif din Sânnicolau
Mare, „care a transportat și transportă multe mărfuri de contrabandă cu știrea dlor
funcționari de la frontieră.“ Mai mult decât atât, informatorul va scrie în final: „Mai
sunt precis informat că unul dintre funcționarii autorităților administrative locale
conclucrează la aceste contrabande. Cu onoare vă rog a cerceta aceste cazuri și
credem că veți descoperi lucruri foarte mari.“
Inspectorul Circumscripției a V-a Vamală Timișoara îi va trimite la 19 iulie o
lungă informare directorului general al Vămilor, prin care îi sugerează cercetări mai
ample în cazul a 46 de blănuri de vulpe argintie despre care crede că au fost traficate
pe la Vama Cenad, în timpul în care șef de vamă a fost în perioada 7 noiembrie 1935-
22 octombrie 1936 un anume Rădulescu, care, până ce a fost mutat la Vama Brăila,

176