Page 173 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

CENAD - Studii monografice (ediția a II-a)

de post, sprijinit de germani, i-a vânat pe sârbii care se sustrăgeau de la mobilizare),
cu sprijinul militarilor sovietici, Cenadul a făcut din nou excepție. Chiar dacă nu sunt
consemnate acte de gen „Davai ceas“, sintagmă devenită proverbială, Jandarmeria a
lăsat posterității date despre puține cazuri de confiscare, furt și jaf.
În cursul nopții dintre 19 și 20 decembrie 1944, din cotețul cenăzeanului Bodri
Iosif va fi furată o scroafă de 80-100 kg. Faptă reclamată imediat la Jandarmerie.
Însă doar verbal (s.n.), după cum va nota raportorul. În procesul-verbal încheiat de
plutonierul-major Grigore Tompa, în care se făcea referință la martori, se va scrie
că păgubașul a fost informat precum că: „...pe la orele 4 dimineața, în ziua de 20,
individul Branco Nedin din comuna Cenadul Mare nr. 707, pe când se înapoia de
la stația C.F.R., a văzut pe traseul căii ferate, în apropiere de canton, (la) circa 80 m,
doi indivizi îmbrăcați în uniformă rusă (?), idem a mai văzut și locuitorul Lerinț
Bela din comuna Cenadul Mare nr. 701, care afirmă că pe la aceeași oră a văzut
în apropiere de locuința lui un individ îmbrăcat în uniformă sovietică, care mâna
un porc în direcția gării.“ Același șef de post va „dresa“ acest proces-verbal și în
funcție de (re)sentimente. Fiindcă, atunci când e vorba de martorul sârb, suspecții
de furt vor fi îmbrăcați în uniforme rusești. Iar când e vorba de martorul maghiar,
suspecții vor purta uniforme sovietice. Ca atare, uniformele vor fi ba rusești, ba
sovietice, în funcție de naționalitatea așa-zișilor martori. Dar să trecem mai departe.
Sergentul-major Andrei Belaus va scrie un alt proces-verbal, datat 20 decembrie
1945, la gara din localitate. Potrivit textului, acesta se va deplasa „la fața locului
unde, cu ajutorul urmelor pe unde a(u) mers acei infractori cu porcul, am mers pe
urmă până la locuința locuitorului Vlașcici Milutin, unde am găsit multe urme de
porc cum l-a omorât și picături de sânge pe jos.“ Fiind vorba de un sezon în care se
taie porcii, urme de picături de sânge de la sacrificarea porcilor se puteau găsi la toți
cenăzenii care, în vreme de război, apucaseră să scape cu porci.
Desigur, nu se spune în procesul-verbal cu pricina cum au fost luate aceste
urme. Ci: „Continuând urmărirea mai departe, am ajuns la calea ferată, de unde
târâș l-a dus până la gara Cenad, cam la 25 m de casa locuitorului Rejep Gheorghe,
magazionerul de la gară, iar de la locul de unde s-au oprit nu mai era nicio urmă,
întrucât au umblat mulți oameni pe acolo.“ Cercetările vor continua inclusiv până la
cocina lui Rejep Gheorghe, unde se va constata că-și avea propriii porci.
În prezumtiva sa declarație, Milan Vlașcici va declara că, fiind la o nuntă, a
venit la el Lorinczi Bela care i-a spus cum că la el la domiciliu a fost zarvă mare și
l-a întrebat dacă nu cumva de la el a fost furat vreun porc.
La rândul său, Lorinczi Bela va declara că a auzit mare gălăgie în curtea lui
Vlașcici Milan, după care a văzut că „...un om trăgea un porc pe care îl ducea către
gară, n-am văzut că cine a fost acei oameni, fiind îmbrăcați rusește.“
Iar Branco Nedin, de 19 ani, va declara că, venind de la gară, unde petrecuse
niște oaspeți din Becicherecu Mic, la drumul de întoarcere spre casă a văzut „trei
oameni îmbrăcați în haine rusești care târau un porc după ei și legat la gât cu o
curea...“
Procesul-verbal nu a fost semnat de către martorii amintiți, dar cu siguranță
a fost întocmit de sergentul-major Andrei Belaus care, în finalul procesului-verbal,

171