Page 170 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

Dușan Baiski

Stat, precum și legei ortodoxe care este dominantă în Stat, membrii acestei secte și în
special conducătorii ei se vor supraveghea de aproape și în continuu pentru a nu se
deda la diferite manifestări și propagandă interzisă.“
Va urma, cu titlul „Secret“, o notă informativă trimisă pe 8 mai 1941 la
Secția de Jandarmi Sânnicolau Mare, însoțită de fișele întocmite pe seama celor
doi conducători, nesemnate (așa cum cerea ordinul din 6 mai 1941), și de situația
numerică a membrilor sectei, anume de 18 persoane. Urmare a aceluiași ordin al
secției, jandarmii din Cenad vor trimite o notă informativă către omologii lor din
localitatea G(h)erman (com. Jamu Mare, județul Timiș), indicându-le să treacă „în
registrul politico-social, la secta Nazarineană, pe individul Jivu Sava și soția lui
Cristina, care sunt mutați cu domiciliul definitiv din această comună în acea comună,
întrucât numiții fac parte din membrii aderenți ai sectei religioase nazarinene.“
O nouă solicitare cu situația sectelor religioase din Cenad vine de la Secția de
Jandarmi Sânnicolau Mare pe 28 august 1941, jandarmii cenăzeni urmând a trimite
în 24 de ore fișe detaliate cu conducătorii acestora. Fișele întocmite vor conține de
data aceasta starea civilă (părinți, copii), prieteni, activitate. Dacă mai tânărul Vasile
Ardeleanu, din Pesac, agricultor, cu șase clase primare, nu cunoștea decât românește,
cel de-al doilea, cenăzeanul Ioan Jivan, agricultor, nu știa carte, știa însă românește,
nemțește, ungurește și sârbește, avea un mers aplecat spre înainte și lipsă patru-cinci
măsele.
Situația și activitatea Nazarinenilor din Cenad este supravegheată și pe
parcursul anului 1942, însă după cum concluziona șeful Postului de Jandarmi, „..nu
s-a observat pe anul 1942 a mai face niciun fel de adunări clandestine sau propagandă
etc.“ Iar pe 16 martie 1943, va raporta că „din cercetările, verificările și din contactul
luat cu preoți de pe raza postului s-a constatat că până în prezent nu avem pe raza
acestui post niciun sectant care să fi trecut înapoi la religiile cunoscute.“
Pe 2 iulie 1943, jandarmii primesc ordin să verifice dacă Adventiștii de Ziua
a 7-a intenționează „camuflarea caselor de rugăciuni din întreaga țară, pretextând
că acestea nu pot intra în patrimoniul Statului întrucât nu aparțin sectei, ci sunt
proprietăți ale Soc. Comerciale Cuvântul Evangheliei din București, ai cărei
conducători sunt toți adventiști.“
La 13 iulie 1943, în Cenad mai existau 17 nazarineni, secta fiind „urmărită
și supravegheată de aproape și în special conducătorii acestei secte, de către șeful
de post, prin jandarmii postului, prin pânde în timpul nopții și cu ocazia serviciului
de patrulare, precum și prin agenții rezidenți acoperiți ce-i avem aleși dintre acele
persoane demne de încredere și care nu s-au putut trece nominal pentru a nu fi
demascați...“
La 29 decembrie 1943, comandantul Legiunii de Jandarmi Timiș-Torontal
cere în teritoriu urmărirea activității acestora, cei prinși a se aduna urmând să fie
deferiți Curții Marțiale. Referindu-se la final de an la problemele sectelor religioase
nazarinene și baptiste, şeful Postului de Jandarmi Cenad va raporta că „...nici în
cursul anului 1943 nu s-au observat ca să facă niciun fel de adunări, precum şi niciun
fel de propagandă, întrucât fiind desfiinţate, nu mai activează în nicio direcţie.“
Din raportul aceluiași oficial cenăzean, din data de 24 februarie 1944, reiese că, în

168