Page 174 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

Dușan Baiski

va solicita o învoire de zece zile. De unde concluzia că, în perioada respectivă, de
foarte multe lipsuri, mai cu seamă din cele alimentare, jandarmii puteau „dresa“
din răzbunare și falsuri, iar făptuitorii adevărați puteau fi oricare din cenăzeni,
nu neapărat militari sovietici, ceea ce nu exclude, desigur, să fi fost chiar militari
sovietici. Însă orice fărădelege putea fi automat aruncată asupra militarilor sovietici.
Și asupra slavilor locali, respectiv a sârbilor din Cenad.
Pe 4 iunie 1945, locotenent-colonelul Nicolae Caracas, comandantul Legiunii
de Jandarmi Timiș-Torontal, va raporta în scris la Inspectoratul de Jandarmi Timișoara
faptul că, pe 2 iunie, la ora 21, au sosit „...la Primăria comunei Cenadul Mare, acest
județ, 3 ostași sovietici, un sublocotenent, un sergent și un soldat, care veneau din
Ungaria cu o căruță de la Kiszombor.
În comuna Cenad au dat drumul căruței cu care au venit din Ungaria și au
cerut Primăriei de a li se pune la dispoziție una căruță cu cai pentru a-i duce în
comuna Lovrin.
La orele 21,30, locuitorul Wolf Ioan a plecat cu acești ostași sovietici, cu căruța
cu doi cai, iar când au ajuns la 7 km de comuna Lovrin, au forțat pe proprietar a se
da jos din căruță, după care au dat bici cailor, dispărând cu caii și căruța în direcția
comuna Lovrin.
Am luat măsuri ca în unire cu comandamentul sovietic să fie urmăriți și
identificați acești ostași sovietici, iar în caz de prindere, să fie restituiți păgubașului
caii și căruța.“
Se pare că același Wolf Ioan va fi victima unui al doilea jaf sovietic în noaptea
dintre 10 și 11 iunie 1945, când la Cenad va sosi din Ungaria o coloană de mașini
sovietice. Legiunea de Jandarmi Timiș-Torontal va raporta către Inspectoratul de
Jandarmi Timișoara că: „Din cauza ploilor care cădeau asupra acelei regiuni,
coloana a staționat în comuna Cenadul Mare, iar ostașii sovietici au plecat după
jafuri în comună.
Astfel, de la locuitorul Wolf Johann din Cenad, 2 ostași sovietici, sub
amenințarea armelor, au ridicat următoarele efecte de îmbrăcăminte: 1. un palton
de stofă negru, 2. două haine bărbătești, 3. trei costume haine de damă, 4. una bluză
de damă, 5. una cămașă de damă și 4 cămăși bărbătești.“
Pe 20 octombrie 1945, Postul de Jandarmi Cenadul Mare va răspunde unui
ordin telefonic către Sectorul de Jandarmi Sânnicolau Mare cu privire la aparatele de
radio existente la Cenadul Mare și ridicate de către un ofițer sovietic. Dar, „Verificând
această situație, am stabilit că la Primăria comunei Cenadul Mare, pe la sfârșitul
lunii septembrie 1944, au fost depuse 360 aparate de radio ridicate de la locuitorii
din raza postului, care aparate au fost depuse cu tabel în locuința notarului Aurel
Saucan, fost notar pe acel timp și ulterior după data de 7 octombrie 1944 au fost
ridicate de ofițeri și ostași sovietici și transportate fără a se ști destinația, fapt ce
rezultă din declarațiile ce se anexează la prezentul raport.
Copie după procesul-verbal de ridicare a lor nu se găsește la arhivă.“
Este momentul în care resentimentele antislave, în general, și antisârbești în
particular, ies la suprafață. Fiindcă plutonierul-major Grigore Tompa își va da cu
presupusul, fără a avea dovezi certe:

172