Page 175 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

CENAD - Studii monografice (ediția a II-a)

„Nu se știe precis dacă în acel timp parte din locuitori au obținut restituirea
aparatelor întrucât după ridicarea aparatelor de la Primărie, probabil (s.n.) că unii
locuitori sârbi au obținut aparate de la ruși sub diferite forme, fapt ce urmează a
se verifica cu șeful O.P.T.T. Cenad, situația deținătorilor de aparate de radio care
posedă acte în regulă pentru deținerea aparatelor de radio. Iar cei care nu posedă
acte rezultă că au obținut aparate de radio de la ostașii sovietici fără a fi proprietatea
lor, pentru care urmează a se întocmi acte și înainta spre judecare.“
Așadar, doar pentru că sunt slavi ca și rușii, deși U.R.S.S. nu însemna implicit
Rusia și ortodoxie, sârbii cenăzeni devin deja rezerva acarului de serviciu, șvabul
Johann. Evenimentele din anii următori vor demonstra cu prisosință acest lucru,
când atât Johann, cât și Jovan, vor plăti cu vârf și îndesat pentru vini care trebuiau
împărțite frățește cu Ion și Janos.
Un incident între militari sovietici și autorități locale din Cenad se va consuma
pe 3 ianuarie 1946. Jandarmul plutonier Cristea Tudorache va reclama către Postul
de Jandarmi Cenad faptul că „...fiind trimis în interes de serviciu, pentru a da
concurs autorităților administrative pentru blocarea porumbului, conform adresei
nr. 3239/1946 a primăriei comunei Cenadul Mare, iar la orele 13,30, pe când mă
reîntorceam din serviciu, pentru a veni la masă, pe stradă m-am întâlnit cu locuitorul
Gașpar Nicolae din comuna Cenadul Vechi, cu care veneam împreună, pe stradă am
întâlnit 2 indivizi care mergeau spre Sânnicolau Mare, dintre care unul era îmbrăcat
în haină civilă cu capelă rusească, pantaloni și bocanci rusești, iar al doilea era
îmbrăcat civil. Ambii părându-mi suspecți, am vrut să-i legitimez, care au refuzat
categoric a se legitima și a vorbi românește, iar ei îmi răspundeau pe limba rusă,
eu neștiind a vorbi cu ei am vroit să caut pe locuitorul Ioța Isacov, fost partizan, în
dreptul căruia mă aflam cu ei, pentru a vorbi el cu ei, și să-i pot identifica.“ Întrucât
fostul partizan Isacov nu era acasă, jandarmul a intenționat să-i ducă pe suspecți la
post, însă aceștia s-au repezit asupra lui: „...individul în uniformă rusă m-a amenințat
cu un pistol, lovindu-mă în cap și voind să mă dezarmeze, după o luptă de circa
10 minute între mine și ambii indivizi și nereușind a mă dezarma, observând că
locuitorul Gașpar Nicolae a plecat în fugă pentru a anunța pe jandarmi, ambii
indivizi au luat-o la fugă prin grădină.“ După sosirea jandarmilor, va urma goana
după suspecți: „...am reușit ca după o urmărire de circa o oră să îi prindem la 3 km.
departe de comună, care fugea în direcția comunei Beșenova Veche, având asupra
lui un pistol cu 8 focuri, în care s-a găsit 3 cartușe. Individul, împreună cu pistolul,
a fost condus la post.“
Potrivit procesului-verbal încheiat de plutonierul-major Grigore Tompa, șeful
Postului de Jandarmi Cenad, în prezența martorilor Gașpar Nicolae, Hinkel Anton
și Balthazar Anton, „Individul prins a fost condus la oficiul postului de jandarmi
și fiind legitimat, am stabilit că se numește Ermak Nicolae, născut în anul 1914, în
comuna Kislovozen, Rusia, după cum se vede din cartea (de) soldat din Armata Roșie
ce posedă asupra lui, mai posedă și o adeverință scrisă în limba rusă, eliberată de
Spitalul 1956 al Armatei Rusești, din care se vede că este în tratament de sifilis.“
A doua zi, pe 4 ianuarie, doctorul Virgil Popovici din Cenad îi va acorda
plutonierului un certificat medico-legal, specificând următoarele leziuni corporale:

173