Page 243 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

CENAD - Studii monografice (ediția a II-a)

comercianți; p) alte categorii. De întocmirea tabelelor nominale cu aceste categorii
era însărcinat să se ocupe Ministerul Afacerilor Interne. De asemenea, trebuia să se
mai ocupe de organizarea dislocării, de pregătirea mijloacelor pentru desfășurarea
manevrelor de trupe în vederea dislocărilor. La nivel central, s-a creat o comisie de
conducere a dislocărilor, formată din miniștrii adjuncți Drăghici Alexandru, Jianu
Marin, Nurca Mihail, generalul-locotenent de miliție Cristescu Pavel și general-
maior de securitate Mazuru Vladimir.

În Bărăgan, cenăzenii au luat-o de la capăt: case din cărămidă nearsă (văiugă, chirpici).
„Deportarea s-a declanşat în noaptea de Rusalii, 18 spre 19 iunie 1951,
cuprinzând 172 de localităţi, 12.791 familii, 40.300 de persoane din cele trei judeţe,
Timiş, Caraş-Severin şi Mehedinţi. Alături de Canalul Morţii şi de închisorile
comuniste, Deportarea în Bărăgan face parte din Gulagul românesc. Aceasta a fost o
deportare în masă ce avea ca scop înlăturarea ad ver sarilor politici ai comunismului
de la sate, dislocarea «elementelor suspecte» din zona de frontieră cu Iugoslavia şi
distrugerea proprietăţii ţărăneşti. Sub ameninţarea armelor, îmbarcaţi în 6.200 de
vagoane de marfă, cu cât se putea încărca într-o căruţă, români, sârbi, germani,
bul gari, unguri, basarabeni, bucovinieni, vor forma cele 18 aşezări în pustiul
Bărăganului.“ – va scrie drd. ing. Silviu Sarafoleanu, președintele Asociației Foștilor
Deportați în Bărăgan.
Și în gara din Cenad, vagoanele de marfă fuseseră deja pregătite. Când s-a
dat semnalul, soldații și milițienii s-au împrăștiat prin sat. Au bătut la porțile celor
aflați pe tabele și le-au pus în vedere să-și strângă lucrurile necesare, inclusiv din
gospodăria proprie, și alimente și să se prezinte la gară.

241