Page 244 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)
P. 244
Dușan Baiski
Iată și mărturia lui Radivoi Milicici , din Cenad:
1
„Când am ajuns acolo, pe câmpul acela, ne-au dat o bucată de pământ şi nişte
scânduri şi am fost nevoiţi să ne facem singuri o casă unde să locuim. La început
dormeam sub cerul liber înveliţi în pături. Asta până nu am terminat casa. Dar casa
era mică, din pământ şi avea o cameră în care dormeam şi o bucătărioară. Şi era
acoperită cu paie.
În acel an am început şcoala, clasa întâi la secţia română. Ce a fost tragic
pentru mine a fost faptul că eu, crescut într-o familie de sârbi, în mijlocul sârbilor
şi având la Cenad vecini şi prieteni doar sârbi, nu ştiam româneşte. A fost foarte
neplăcut şi învăţătorii şi părinţii mei au depus mult efort ca să învăţ şi să deprind
limba română.
Familia Isler din Cenad, la Zagna
Vara la treierat de orez tatăl meu Borislav lucra toată ziua ca să mai câştige
ceva bani ca să poată să meargă o dată pe săptămână la Brăila să cumpere pâine
şi alte alimente ca să supravieţuim. Ceea ce mi-a rămas bine întipărit în minte este
următorul fapt: ştiam că în jurul amiezii tata primea masa de prânz acolo pe holdă
şi am mers acolo de mai multe ori şi îi mâncam aproape toată mâncarea lăsându-l pe
tata flămând. Dar el nu se supăra şi adesea rupea de la propria-i gură numai sorei
şi mie să ne fie bine.
1 Miodrag Milin și Ljubomir Stepanov - „Sârbii din România în Golgota Bărăganului“. Traducere din limba
sârbă: Ivo Muncian și Ljubomir Stepanov. Editori: Uniunea Sârbilor din România și Asociația Foștilor Deportați în
Bărăgan – Timișoara, 2003
242