Page 239 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

CENAD - Studii monografice (ediția a II-a)

au vrut să saboteze prin anumite metode ale lor ca de ex. chiaburul Vingan Petru,
Nedelcov Ioța, Isac Traian și Dogojie Gavrilă n-au voit să însămânțeze, lansând
zvonuri că degeaba însămânțăm că totuși nu va fi al nostru. Comitetul Provizoriu,
ajutat de Partid, a reușit ca să constrângă pe acești chiaburi pe cale administrativă,
ca să-și însămânțeze pământul.“
Pe 5 mai 1951, în ședința plenară a organizației de bază Sat a P.M.R., Maxim
Vlada îl va critica pe secretarul organizației, Dișici Slavco, fiindcă dacă ar fi fost mai
vigilent, „chiaburul Nica Uncianski nu ar fi rămas cu cotele nepredate, de asemenea
chiaburul Uncianski Dragoliub n-ar fi rămas cu via netăiată până azi.“
În ședința extraordinară a organizației de bază P.M.R. Cenadul Mare Sat din
9 mai 1952, Muț Aurel va întreba care sunt cauzele scăderii artificiale a numărului
de chiaburi, iar Tomi Ioan dacă Sfatul Popular local a controlat îndeajuns organele
fiscale în munca de impozitare a chiaburilor?
Chiar dacă Cenadul fusese „curățat“ de chiaburi și titoiști, prin dislocarea
acestora în Bărăgan, etichetele „chiabur“ și, respectiv „titoist“ continuau să fie la
ordinea zilei.
La adunarea generală comună din 6 iulie 1952 a organizațiilor de bază Sat și
G.A.C. ale P.M.R., s-a adoptat un proiect de hotărâre în spiritul unei hotărâri a P.M.R.
de instalare a elementelor proletare la conducerea Sfaturilor Populare, prin care se
vor înlocui cu „cadre de nădejde“ patru chiaburi la Sfatul Popular, patru chiaburi
de la Cooperativă, unul la Aprozar, unul la Fructexport, cinci la Gospodăria Agricolă
de Stat, unul la I.C.A.R. În luările de cuvânt, Dișici Slavco își va lua angajamentul
de a sprijini munca Sfatului Popular și de a demasca pe chiaburi, „dușmanii clasei
muncitoare din comuna noastră“, Muț Aurel „cere adunării ca să ajute Sfatul
Popular, să curețe instituțiile din comuna noastră de chiaburi și titoiști“, Toma
Adam, delegatul Comitetului Raional Sânnicolau Mare al P.M.R., îl va critica pe
șeful de gară, Aurel Motișan, pentru că „nu aplică lupta de clasă personal și cu tot
colectivul de la gară, lăsând speculanții să-și transporte produsele pe piețele din
Timișoara și Arad, când sarcina lui era să înștiințeze, membru de partid fiind, Sfatul
Popular și organizația de bază.“ La aceeași adunare, Toma Adam va arăta că „...
pentru lichidarea din rădăcini a devierii de dreapta, partidul nostru a luat o serie de
hotărâri și între care este și de a trimite în Sfaturi Populare ca președinți și secretari,
muncitori din industrie, care au simțul de clasă dezvoltat și o educație comunistă
temeinică.“ Mai departe, „Tov. Toma Adam prezintă pe tov. Liptak Ioan, membru de
partid, care este numit în postul de președinte al Sfatului Popular (Cenad, n.n.) și
pe tov. Țintea Alexandru, sindicalist, în calitate de secretar.“ A fost și aceasta încă
o măsură, și nu ultima, prin care comuniștii, pentru a controla cât mai bine totul,
își impuneau propriii oameni. Sa va da citire și se va aproba un proiect de hotărâre
al celor două organizații de bază P.M.R. din Cenad prin care se sprijină Hotărârea
C.C. al P.M.R. cu privire la instalarea elementelor proletare în conducerea Sfaturilor
Populare.

237