Page 261 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

CENAD - Studii monografice (ediția a II-a)

fapt care-l va determina pe președintele în funcțiune Gheorghe Stanciu să trimită la
Sânnicolau o nouă plângere, Niculescu funcționând în continuare ca econom.
În context, trebuie spus că izlazul comunal era până prin anii 50 oglinda
localității, fiindcă, până la mecanizarea agriculturii, de calitatea ierburilor de pe izlaz
depindea forța motrice a cailor, boilor și chiar a vacilor folosite la muncile agricole.
În septembrie 1920, va fi promulgată Legea specială pentru înființarea pășunilor
comunale, care va aduce corectări asupra încărcării cu animale la hectar după
cum urmeză: 3 vite mari la deal și câmpie, 4 în regiunile inundabile și 2 la munte.
„Prin Legea și regulamentul de aplicare a legii pentru organizarea administrativă și
exploatarea pășunilor, promulgată prin Înaltul Decret Regal nr. 1099 din 13 aprilie
1928 și publicată în Monitorul Oficial nr. 9 din 25 aprilie 1928, se uniformizează și
se îmbunătățește substanțial toată legislația ultimului secol, cu tot ce a fost viabil și
avantajos pentru crescătorul de animale particular, cu multe reglementari valabile și
în ziua de azi“, observă Teodor Marușca în materialul său „Reflecții asupra economiei
pastorale“, publicat pe www.agrinet.ro. Și la Cenad a funcționat o eforie comunală,
care a administrat izlazul comunal. Teoretic, aceasta trebuia să aibă ca președinte
primarul, iar ca membri: un ales al sătenilor, învățătorul, șeful de post, un delegat al
administrației financiare și notarul, care îndeplinea și funcția de secretar al eforiei
comunale. În cazul de față, postul disputat era cel de econom sau administrator al
eforiei.
În noiembrie 1947, comitetul de plasă din Sânnicolau Mare solicită primarului
din Cenadul Mare aprobarea pentru două căruțe de lemne din pădurea comunală,
necesare pentru încălzirea sediului Frontului Plugarilor.
O nouă ședință a comitetului de plasă a Frontului Plugarilor va avea loc la
Sânnicolau Mare pe 30 noiembrie 1947, din Cenad prezent fiind Gheorghe Stanciu
care, în raportul său, afirma că organizația comunală număra 82 de membri, dar
că va mări numărul acestora la 200. De asemenea, va mai scrie el, „M-am înțeles
cu tovarășul de la P.C.R. că eu când voi ține ședințe voi ține împreună cu P.C.R.
Am speranța că va merge mai bine org. F.P. În comisia interimară este Gheorghe
Soceriu propus, însă pe ascuns a făcut propagandă manistă. Prietena Maria Târziu
resp. femeilor a înscris 12 femei.“ Aceeași Maria Târziu era totodată și responsabila
femeilor din Plasa Sânnicolau Mare, ea preluând și conducerea ca responsabilă a
resortului femeilor.
Președintele Stanciu Gheorghe și, respectiv, Lazar Barantici, casierul
organizației cenăzene, vor participa la ședința comitetului de plasă din 20 decembrie
1947. Printre sarcinile pe care le vor primi s-au numărat: excluderea din partid
a chiaburilor; ședințe comune cu P.C.R. din 10 în 10 zile; mărirea numărului de
membri; numirea unui corespondent local pentru oficiosul partidului; abonarea
tuturor membrilor la oficiosul partidului; sprijinirea P.C.R. în muncile de folos
obștesc; crearea de biblioteci conținând cărți progresiste; sprijinirea sindicatelor
agricole; organizarea de cursuri pentru analfabeți; strângerea de donații financiare
pentru plata activiștilor Frontului Plugarilor cu munci de teren. „Prietenul Stanciu
Gheorghe crede că va putea să colecteze de la membri 6.000 (șase mii) lei.“ Din
raportul prezentat de cenăzeni reiese că, la Cenadul Mare, Frontul Plugarilor

259