Page 80 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)
P. 80

Dușan Baiski


        aprilie 1946 a cetățeanului Iuliu Urmenyi cu privire la arondarea morii absenteiștilor
        Weber și Wirozaf, în schimbul reparării și punerii în funcțiune a acesteia, însă în
        referat va constata că:
              „a. Îi lipsesc elementele necesare unei juste aprecieri a valorii actuale a morii
        pentru a se putea pronunța asupra quantumului anual al arenzii.
              b. Oferta dlui Iuliu Urmenyi nu pare acceptabilă, deoarece și pentru alte mori
        avariate, arendașii și-au luat obligațiunea repunerii în funcțiune a morilor respective,
        oferind, în același timp, și o arendă anuală mai mult sau mai puțin importantă.“
              La 28 mai 1946, Primăria comunei Cenadul Vechi va certifica faptul că Johann
        Weber și soția lui, Theresia Paul, cetățeni români, domiciliați în aceeași comună, la
        nr. 161, după data de 12 septembrie 1944, în timpul operațiunilor militare (din Cenad,
        n.n.), au locuit la Mönchsdorf din Austria, „...nu a luat parte în calitate de voluntar
        în răsboiul împotriva Națiunilor Unite, nu a întreprins niciun fel de acțiune și nu a
        avut nicio atitudine potrivnică intereselor Națiunilor Unite și Statului Român.“
              La  27  iunie,  Johann Weber  va  trimite  un  memoriu  către  Oficiul  Bunurilor
        Inamice din cadrul Prefecturii Timiș-Torontal pentru deblocarea casei familiale, a
        ½ din moară și 90 ari de teren agricol. Ca argument va preciza următoarele: „Cum
        nu am luat parte în calitate de voluntar în armatele sau organizațiile parlamentare
        de orice fel străine la războiul împotriva Națiunilor Unite, nu am întreprins acțiuni
        împotriva Națiunilor Unite și a Statului Român și nu am avut nicio atitudine potrivnică
        intereselor lor, iar la data de 12 septembrie 1946 am avut reședința în țară, cum se
        dovedește cu certificatul comunal nr. 3/114/1946 și fișa personală nr. 149 și 150.
              Cum sunt și de cetățenie română, cum se dovedește cu certificatul comunal
        nr. 5/147/1946, am convingerea asiguratoare că apreciind legitimitatea motivelor
        expuse în memoriul de față, prin care se susține cererea înaintată, veți binevoi a da
        o dreaptă soluționare cauzei mele prin deblocarea și restituirea bunurilor mai sus
        arătate.“
              Mihai Miculescu va trimite pe 8 iulie 1946 o scrisoare adresată prefectului
        județului Timiș-Torontal, în care va arăta că la 1 martie 1943 a cumpărat 1/2 din
        tractorul absenteistului Johann Gillot. La apariția Legii n r. 91/1944, 1/2 din tractor
        va fi blocată. El va scrie: „Subsemnatul fiind de origine etnică română și având
        domiciliul stabil în România, ½ cumpărată de mine nu intră în prevederile Legii nr.
        91/1944.
              Azi,  după  3  ani,  sunt  forțat  a  preda  acest  tractor  Centrului  de  Închiriat
        Mașini Agricole fără nicio bază legală.“ În final, va solicita să i se lase tractorul
        în custodie pentru partea de 1/2 a absenteistului Gillot, pe cealaltă parte de 1/2 el
        fiind proprietar de drept. Autoritățile comunale propun și ele ca tractorul să rămână
        la Mihai Miculescu. Potrivit copiei după contractul de vânzare-cumpărare a 1/2 din
        valoarea tractorului, anexată, Miculescu i-a dat lui Gillot suma de 300.000 de lei.
        Miculescu va prelua tractorul, el având permis de conducere. Veniturile și cheltuielile
        se împărțeau în două părți egale. Se preciza și faptul că Miculescu, dacă va lucra pe
        tractor, nu va primi niciun fel de salariu.
              Tot la 8 iulie 1946, Ioan Blagoe, primarul comunei Cenadul Mare, notarul
        Coriolan Ionescu și plutonierul-major Grigore Tompa, șeful Postului de Jandarmi,

        78
   75   76   77   78   79   80   81   82   83   84   85