Page 84 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

Dușan Baiski

în proporție de 1/4, inginer Silviu Muntean din București și ing. Tudor Gherghescu
din Giurgiu, în proporție de 2/4 „contra tuturor investițiilor care sunt necesare de
făcut de către cumpărători pentru repunerea morii în perfectă funcționare.
Vânzătorii Weber Johann, Loch Varvara născută Virosav și Virozav Antoniu
deci rămân coproprietari ai imobilelor și apartenențelor și instalațiunilor vândute,
ci vor fi coproprietari și asupra investițiilor făcute de cumpărători în proporție de
una a patra parte.“ În document se specifică și faptul că „În caz de expropiere,
vânzătorii nu sunt obligați a despăgubi pe cumpărători.
Vânzătorii numai din momentul punerii în perfectă funcțiune a morii participă
la venite (venituri, n.n.) și cheltuieli.
Dacă în timp de 3 luni chestiunea rezolvării definitive a proprietății cu Casbiul
nu va fi efectuată, transacția prezentă este fără drept și nulă.“
Actul ținea loc de contract definitiv, care urma a se încheia în momentul
repunerii în funcțiune a morii și când se va putea face și intabularea dreptului de
proprietate.
Care era în fapt situația morii? În acest sens, deosebit de sugestivă este
descrierea făcută de pensionarul protopop stavrofor Mihail Muntean din Sibiu,
proaspăt împroprietărit cu 10 jugăre de pământ la Cenad, și, probabil, tatăl unuia
dintre cumpărătorii morii, ing. Silviu Muntean. Moara a fost afectată în război, iar
persoane necunoscute până la acea dată au sustras toate piesele principale demontabile.
Acoperișul era parțial distrus de proiectile. O parte din zid era dărâmată, cu ferestre,
uși și dușumele lipsă. Din cauza intemperiilor au avut de suferit cele trei valțuri etc.
Semnatarul concluziona că repunerea morii în funcțiune ar costa între 700.000.000 și
1.000.000.000 de lei., iar în final propune: „...moara să mi se predea spre a o reface
și a o repune în funcțiune, cu dreptul nostru de a o folosi 12 ani, neconturbați și fără
nicio arendă – după expirarea cărora o predăm Statului în perfectă funcțiune, cu
menținerea dreptului nostru de a o arenda sau a o cumpăra cu prioritate.“
Printr-o notă din data de 8 august 1947, trimisă Oficiului Bunurilor Inamice din
cadrul Prefecturii Timiș-Torontal de către Comisia Română de Legătură cu Comisia
Aliată de Control – Secțiunea Bunuri Inamice – Comisia Consultativă, semnată de
consilierul tehnic I. Negură și subdirectorul Gh. Vasiliev, se solicită a se preciza
care dintre proprietarii morii țărănești Weber și Wirosav s-a înapoiat în România.
Totodată, se cerea certificatul de cetățenie și fișa politică a acestuia. Sub semnătura
inspectorului general Weiss Sigmund și a șefului serviciului, Ișfan Gheorghe, Oficiul
Bunurilor Publice din Timișoara va trimite aceeași solicitare. Primăria Cenadul Mare
va întocmi fișa individuală a lui Johann Weber pe 12 septembrie 1947, semnată de
primarul Lazar Barantici și de membrii consiliului politic local (Traian Pescariu,
Balasz Ioan, Achimov Jovan, Oberknez Dafina și alte două persoane, cu semnătura
indescifrabilă). Se specificau următoarele: Weber Johann din Cenadul Vechi nr. 161
s-a reîntors în țară la data de 20 august 1945, este căsătorit, avea bunuri blocate
(1/2 din moara „Weber și Wirozav“ din Cenadul Mare nr. 813, 1/2 din casa de la
nr. 161 din Cenadul Vechi, trei jugăre de pământ), a avut o atitudine dușmănoasă
față de U.R.S.S., a fost susținător al regimului Antonescu, conduita sa nu era una de
prietenie față de popoarele sovietice.

82