Page 86 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

Dușan Baiski

de la expropiere, când unica casă ce o avem este aceea înscrisă pe numele soției
mele (deși eu am luat-o ca zestre și deci este a întregii familii) și având în vedere că
prin încadrarea ei în art. 8 din convenția de armistițiu, urmează ca familia mea să
rămână pe drumuri (ceea ce nu corespunde deloc cu îmbărbătările comandanților
noștri de pe front, cari ne-au garantat proprietatea) și aceasta numai pe simplul
motiv că casa este înscrisă pe numele soției și nu pe al subsemnatului.
În virtutea drepturilor acumulate de subsemnatul, prin faptul că am luptat
efectiv contra hitlerismului și în calitate de cap de familie, cu toată supunerea vă
rog să binevoiți a dispune ca edificiul de mai sus să fie scos din art. 8 din conv. de
armistițiu.
În cazul extrem ca acest lucru este imposibil, vă rugăm să iau eu în custodie
casa mea, în condițiunile ce binevoiți a le stabili și să nu se aprobe darea ei în
custodie unei terțe persoane, fără niciun merit și care ar dori să o ia în custodie.“
Pe 12 septembrie 1946, Oficiul Bunurilor Inamice solicită Primăriei Cenadul
Mare să prezinte un raport cu starea de fapt vizavi de scrisoarea lui Frank.
În ședința sa ordinară din 23 septembrie 1946, consiliul politic comunal din
Cenadul Mare, la care au fost prezenți: Blagoe Ioan – președinte, Ionescu Coriolan
– secretar, Jivu Pavel (Partidul Național Liberal), Achimov Ivan (Partidul Comunist
Român), Pescariu Traian (Partidul Social-Democrat), Bakai Matei și Soceriu Gheorghe
(Frontul Plugarilor), având pe ordinea de zi „Scoaterea dela art. 8 Armistițiu a casei
nr. 364 proprietatea soției lui Frank Johann, Frank Magdalena născ. Weber.“, va
da aviz favorabil, cu majoritate de voturi, scoaterea casei de sub incidența art. 8 din
Convenția de Armistițiu. Pentru conformitate, semnat Mașa Stevancev.
Un nou proces-verbal legat de firmele absenteiștilor va fi semnat pe 15 august
1945, de același taxator vamal Pompiliu Bucurescu, în cauză fiind cârciuma lui Anton
Klemens, Cenadul Mare nr. 368, fugit din țară cu trupele germane. Bucurescu va scrie
că „În cârciumă nu a mai rămas nimic, deoarece a fost distrusă de un incendiu.“ De
asemenea, în document se mai specifica faptul că, cităm: „Clădirea, partea cea mai
bună, este ocupată de Organizația Culturală Slavă din Cenadul Mare.“ Pe 8 martie
1947, Oficiul Bunurilor Inamice din Timișoara va solicita fișa politică a absenteistului
Klemenz Anton.
Centrul de Închiriat Mașini din Cenad va prelua la 30 aprilie 1946, pe bază de
proces-verbal încheiat de Primăria comunei Cenadul Mare, reprezentată prin primarul
Ioan Blagoe, șapte tractoare: „Lanz Buldog“ 25 H.P., „Titan“ 10/C.H.P., „Fordson“
1G/20, „Lanz Buldog“ 20 HP, „Deutz“ 30 H.P., „Fordson“ 10/20, „Deutz“ 28 H.P.
Pentru conformitate, va semna Mașa Stevancev.
Pe 3 mai 1946, Miron Cristea, controlor al Oficiului Judeţean C.A.S.B.I.,
va trimite o scrisoare prefectului judeţului Timiş-Torontal prin care îi va semnala
o serie de fapte de pe teren. Deplasându-se la Cenadul Mare, Cenadul Vechi și
Saravale, pentru ridicarea tractoarelor care intrau sub incidența art. 8 din Convenția
de Armistițiu, va constata nereguli. Prima neregulă: „...în comuna Cenadul Mare,
tractorul fostă proprietate a lui Wagner Nikolaus, care a plecat cu trupele germane,
nu figurează la acest oficiu al comunei Cenadul Mare ca bun părăsit. Ci este dat în
arendă de către Camera de Agricultură Serviciului de Închiriat Mașini Agricole de
84