Page 36 - Jazz

La mijlocul co-rJiadnorGualrubiaarelkb

„ ...with hypnotic syncopations and memorable compositions.”
Mark F. Turner

Ce se câştigă prin distanţă şi ce se pierde prin
apropiere ? Îmi spune d-l Ioachim: Puneţi degetele pe faţă,

plimbă-le de-a lungul obrazului, atinge buzele, răsfiră-ţi părul.
Fă-o în fiecare zi şi şopteşte-ţi că îţi eşti fidelul tău prieten,

singurul rămas în preajma ta şi care te cunoaşte şi care nu te va
părăsi niciodată. Nu te va răni niciodată. Care îţi pune să asculţi

un album al lui Jan Garbarek şi îţi insuflă, prin tonurile lungi
şi spaţiale ale saxofonului bucuria de a trăi câteva momente pe

care le recunoşti, le rememorezi din magnificul festival de la
Gărâna şi le vei purta cu tine întotdeauna. Prietenul care ştie că
trebuie să uite celulele unde stau îngropate desenele în cărbune

ale trecutului, să uite până şi sensul cuvântului singurătate,
pentru că oricum ne-am născut singuri şi în sinea noastră

suntem singuri şi deci asta nu poate fi o problemă decât (spun
unii...) pentru „inadaptaţi şi dependenţi”. Astfel poate naşte
mai degrabă un fel de slogan...

Celulele astea, inamicii care provoacă gândurile, iar
gândurile sunt (spun unii...) calea spre infern. Sunt predispuşi
oare caznelor cei care răscolesc spuza lumii şi cei care în sinea
lor sunt fără de astâmpăr şi cei care nu se mulţumesc cu o
realitate care le este servită „de-a gata” şi cei care învălmăşesc
necontenit întrebările şi cei care nu vor da de capătul
întrebărilor şi cei care fac din întrebare rostul lor precum
suflătorul Garbarek în întrebarea sa cu tonuri lungi şi spaţiale
care trec prin stropii de ploaie şi se pierd în ceaţa de deasupra
munţilor care fac din festivalul de la Gărâna un loc de
„niciunde”, fierbinte şi îngheţat, îndepărtat şi atât de aproape
? La fel neliniştitul Liviu Butoi - suflator de geniu -, eremitul
care deşi cunoaşte tainele sunetului e plecat să caute liniştea şi
răspunsurile în „ munţi, de unde neaua cu greu se dezlipeşte,

36