Page 159 - Dusan Baiski - Lugoj (studii monografice)
P. 159
Lugoj - Studii monografice
7. Supraprețurile, cu toate sforțările cercurilor conducătoare, în loc să
dispară a(u) devenit regulă, față de care comercianții cinstiți nu pot face nimic.
8. Importul și exportul au dispărut ca activitate comercială, ca și când
n-ar fi existat niciodată.
9. Sarcinile fiscale devin excesive, iar controlul tot mai jignitor.“
Tabloul sumbru continuă. Comerțul cu cereale este oficial inexistent, la
alimente existau articole puține și la prețuri exorbitante, doar comerțul cu alcool
fiind mai activ decât în anul precedent. Colonialele se vindeau la negru. Prețurile
textilelor au cunoscut scumpiri radicale și puțini își mai permiteau schimbarea
garderobei. Cererea de încălțăminte era mare, dar oferta extrem de mică. Prețuri
mari se semnalau și la săpunuri, parfumerie, produse farmaceutice, chimicale,
fierărie, materiale de construcții, lemne de foc, cherestea, sticlărie.
Dar iată și generalitățile despre industrie:
„Situația întreprinderilor, cu excepția țesătoriilor de bumbac, s-a menținut
grea, mai ales din lipsă de materii prime, combustibil și vagoane. Enormele
sarcini sociale au devenit un balast aproape insurmontabil. Cele mai multe
întreprinderi au epuizat de mult rezervele lor financiare și recurg tot mai mult la
împrumuturi bancare sau particulare.
Randamentul mediocru al muncitorilor, cantitățile reduse de materii prime
nu permit decât o activitate redusă, din care cauză rentabilitatea capitalului este
minimală.
O problemă f. grea pt. industrii este procurarea pieselor la mașini.
Majoritatea absolută a mașinelor este de proveniență germană (și astfel
întreprinderile ns. vor ajunge într-o situație f. gingașă, poate chiar critică, dacă
Germania nu va putea livra).“
Unitățile din industria textilă activau la capacitate redusă, mult sub normal,
chiar dacă țesătoriile au început să primească diverse cote de bumbac sovietic,
în cea de-a doua jumătate a anului, îndeosebi economatele și cooperativele.
Industria metalurgică era lipsită de materiile prime (fier, fontă, cocs), greutățile
în expedierea produselor devenind tot mai pronunțate. Datorită dificultăților de
transport din păduri, prețul buștenilor s-a ridicat enorm. La calapoade, cererea
era mult redusă din cauza lipsei de piele și talpă. Materialele de construcție erau
disponibile numai dacă se asigura transportul cu căruțe sau camioane. Fabricile
de cărămidă se confruntau cu lipsa cronică de combustibil, unele asigurându-și
lemnele prin transportul acestora cu căruțele, ceea ce a săltat cu mult prețul de
cost.
În industria chimică era funcțională o singură unitate, cea de oțet din
vin. Marochinerii s-au văzut în situația de a-și închide firmele din lipsă de
semifabricate, importate din Germania. La marmură cererea era mare pentru
București, însă lipseau vagoanele de marfă C.F.R. Activa doar o singură mină de
cărbuni, care a știut să-și asigure transportul.
Raportorul va concluziona: „Caracteristica anului 1945/6 pentru
industrie este lupta enervantă pt. a putea obține prețuri remuneratorii, deoarece
Comisariatul Gl. (General, n.n.) al Prețurilor perseverează în politica sa de a fi
sgârcit probabil pt. a nu da motive oficiale ca muncitorii să pretindă majorări
157