Page 159 - Dusan Baiski - Lugoj (studii monografice)
P. 159

Lugoj - Studii monografice


               7. Supraprețurile, cu toate sforțările cercurilor conducătoare, în loc să
          dispară a(u) devenit regulă, față de care comercianții cinstiți nu pot face nimic.
               8. Importul și exportul au dispărut ca activitate comercială, ca și când
          n-ar fi existat niciodată.
               9. Sarcinile fiscale devin excesive, iar controlul tot mai jignitor.“
               Tabloul sumbru continuă. Comerțul cu cereale este oficial inexistent, la
          alimente existau articole puține și la prețuri exorbitante, doar comerțul cu alcool
          fiind mai activ decât în anul precedent. Colonialele se vindeau la negru. Prețurile
          textilelor au cunoscut scumpiri radicale și puțini își mai permiteau schimbarea
          garderobei. Cererea de încălțăminte era mare, dar oferta extrem de mică. Prețuri
          mari se semnalau și la săpunuri, parfumerie, produse farmaceutice, chimicale,
          fierărie, materiale de construcții, lemne de foc, cherestea, sticlărie.
               Dar iată și generalitățile despre industrie:
               „Situația întreprinderilor, cu excepția țesătoriilor de bumbac, s-a menținut
          grea, mai ales din lipsă de materii prime, combustibil și vagoane. Enormele
          sarcini  sociale  au  devenit  un  balast  aproape  insurmontabil.  Cele  mai  multe
          întreprinderi au epuizat de mult rezervele lor financiare și recurg tot mai mult la
          împrumuturi bancare sau particulare.
               Randamentul mediocru al muncitorilor, cantitățile reduse de materii prime
          nu permit decât o activitate redusă, din care cauză rentabilitatea capitalului este
          minimală.
               O  problemă  f.  grea  pt.  industrii  este  procurarea  pieselor  la  mașini.
          Majoritatea  absolută  a  mașinelor  este  de  proveniență  germană  (și  astfel
          întreprinderile ns. vor ajunge într-o situație f. gingașă, poate chiar critică, dacă
          Germania nu va putea livra).“
               Unitățile din industria textilă activau la capacitate redusă, mult sub normal,
          chiar dacă țesătoriile au început să primească diverse cote de bumbac sovietic,
          în  cea  de-a  doua  jumătate  a  anului,  îndeosebi  economatele  și  cooperativele.
          Industria metalurgică era lipsită de materiile prime (fier, fontă, cocs), greutățile
          în expedierea produselor devenind tot mai pronunțate. Datorită dificultăților de
          transport din păduri, prețul buștenilor s-a ridicat enorm. La calapoade, cererea
          era mult redusă din cauza lipsei de piele și talpă. Materialele de construcție erau
          disponibile numai dacă se asigura transportul cu căruțe sau camioane. Fabricile
          de cărămidă se confruntau cu lipsa cronică de combustibil, unele asigurându-și
          lemnele prin transportul acestora cu căruțele, ceea ce a săltat cu mult prețul de
          cost.
               În  industria  chimică  era  funcțională  o  singură  unitate,  cea  de  oțet  din
          vin.  Marochinerii  s-au  văzut  în  situația  de  a-și  închide  firmele  din  lipsă  de
          semifabricate,  importate  din  Germania.  La  marmură  cererea  era  mare  pentru
          București, însă lipseau vagoanele de marfă C.F.R. Activa doar o singură mină de
          cărbuni, care a știut să-și asigure transportul.
               Raportorul  va  concluziona:  „Caracteristica  anului  1945/6  pentru
          industrie este lupta enervantă pt. a putea obține prețuri remuneratorii, deoarece
          Comisariatul Gl. (General, n.n.) al Prețurilor perseverează în politica sa de a fi
          sgârcit probabil pt. a nu da motive oficiale ca muncitorii să pretindă majorări

                                                                            157
   154   155   156   157   158   159   160   161   162   163   164