Page 235 - Dusan Baiski - Lugoj (studii monografice)

Lugoj - Studii monografice

Rapoartele rezultate din această activitate surprind starea de spirit a
populației ca urmare a bombardării Bucureștiului de către aliați. În raportul-
sinteză din 21 aprilie 1944 al Biroului Poliției de Siguranță din cadrul Chesturii
Poliției Timișoara, către Inspectoratul Regional de Poliție Timișoara, chestorul
Mihail Marin și șeful biroului, Nestor Gheorghe, aveau să noteze: „Populația, în
special dela orașe, este tot mai îngrijorătoare din cauza frontului care a ajuns pe
teritoriul țării noastre, cât și a bombardamentelor ce s-au produs până în prezent,
trăind mereu cu frică, temându-se că vor fi bombardați dintr-un moment într-
altul.- Din această cauză, mulți locuitori de la orașe și-au dus familiile în diferite
comune din împrejurimi, unde au rude, pentru a fi mai ferite de bombardamente.“
La toată această stare de fapte se adăugau nemulțumirile față de prezența în
diverse localități din Banat a refugiaților din Transnistria, Basarabia și Bucovina
și comportamentul acestora:
„În legătură cu evacuații de origine etnică rusă (corect, cetățenie sovietică,
n.n.) din Transnistria, Basarabia și Bucovina, plasați în diferite localități din
Banat, o parte din populație este nedumerită și nu privește cu ochi buni pe aceștia,
spunând că mulți dintre ei au idei comuniste și dacă sunt lăsați mai mult timp în
contact cu populația, pot deveni periculoși ordinei publice și siguranței Statului,
infiltrând în sufletul țăranilor germenul distrugător al comunismului.
Doi intelectuali români, evacuați și stabiliți în comuna cu populație
germană Lovrin, Județul Timiș, au fost auziți în tren, spunând că deși șvabii din
acea comună au primit foarte bine pe refugiați, totuși o parte din refugiați și
în special cei din clasa de jos, lasă foarte mult de dorit prin purtarea lor față
de gazdele la care sunt plasați, prin faptul că aruncă gunoiul în curte, în toate
părțile, neținând seama de ospitalitatea și regulile buneicuviințe, generalizându-
se părerea urâtă despre ei.“
De observat în contextul acestui raport-sinteză că propaganda antisovietică
și anticomunistă promovată pe teritoriul României își spunea cuvântul. Ei, rușii,
erau băieții răi, fiindcă erau comuniști și dușmani ai României, România fiind
atunci aliata Germaniei. Ca atare, clasa de jos a refugiaților ar fi fost formată din
ruși (mujici, comuniști etc.), iar clasa superioară, din intelectuali români. Adică
din băieții buni. Desigur, atitudinea raportorilor trebuie înțeleasă la adevărata sa
valoare, trecându-se peste excesul de zel național și profesional.
Și raportul-sinteză din 26 mai al aceluiași Birou al Poliției de Siguranță,
având aceiași semnatari, relevă aceeași situație de îngrijorare a populației, în
general, dar mai ales în rândul celei șvăbești, „...fapt pentru care ei se abțin dela
orice comentarii privitoare la fazele războiului.
Printre populația română, efectele bombardamentelor anglo-americane
au produs o adâncă mâhnire, cu atât mai mult cu cât ele au fost efectuate fără
niciun considerent de umanitate.-
Călătorii evrei, puțini la număr, discută în mod foarte discret între ei,
exprimându-și temerea că și în România s-ar putea întrona regimul din Ungaria,
iar în acest caz populația evreească ar avea de îndurat mari privațiuni.-
Populația maghiară, făcând comparații între situația din Ungaria și cea
din țara noastră, se resemnează dându-și seama că o bună înțelegere între ambele
state ar fi spre binele popoarelor conlocuitoare.“
233