Page 39 - Dusan Baiski - Lugoj (studii monografice)

Lugoj - Studii monografice

printre alții: personalul Operei Române din București (plus 4.000 de lei pentru
coroană), Sindicatul Artiștilor Dramaturgi și Lirici București, Primăria Cluj,
direcțiunea Școlii Normale din Deva, studenții teologi din Arad, Asociația
Culturală București etc. Corul Operei Române din București va solicita primarului
să dea publicității, prin cel mai popular ziar local, următorul text:
„Doliul Corului «OPEREI ROMÂNE» din București
Ca pe un gând născut din gândul nostru mai înainte de a fi vestit în lume
darul tău frumos, bogat și mare, noi te-am îmbrățișat și te-am purtat pe brațe,
căci tu ai fost fala noastră, cuvântul duios al nostru gata să-și ia zborul departe
pe culmile gloriei.
Și acolo, transportați de același gând, urmându-te pas cu pas, am simțit
toate bucuriile și succesele nepieritoare ale strălucirilor vocei tale care-ți
deschideau o cale atât de strălucită, încât îneca de lumină chipul nostru de vechi
martori ai adevărului, care învederându-te, înfrigura în sfârșit și pe cei mai
întunecați în răutate.-
Azi visteria artei și viața frumosului prin moartea ta a potolit turburarea
tuturor patimilor și în zgomotul favoarelor acestei forți tragice, s-a surpat atâta
întuneric peste mintea noastră, încât doliul ni s-a înscris pentru totdeauna pe
frunte, scăldând în sânge sufletele noastre însângerate.
De simți din nou gândul nostru, care luase răspuns, că nu vom muri mai
înainte de a ne împărtăși iarăși din cuceritorul tău dar, vei tresări când te-o
strânge în brațele lui reci pământul, de jalea celor ce nici în această ultimă
clipă, nu pot să te întârzie pe marginea groapei, sărutându-te păgâni.-
O, atâtea taine ascunzi cu moartea ta, deși atât de lămurit ai luminat
zorile artei românești, ascunde în umbrele Carpaților, care poartă în sânul lor
atâtea comori, dar și atâția stăpânitori tăinuiți.
De aceea, patima noastră te va păstra veșnic viu.-“
Ioan Harambașa va trimite instituțiilor din oraș o solicitare având
următorul conținut: „Prin moartea marelui cântăreț Traian Grozăvescu, orașul
nostru – în special – a pierdut pe unul din acei fii ai săi care i-a făcut fală și
renume mondial. Pentru a da o cât mai largă expresiune sentimentelor de tristă
încercare ale cetățenilor orașului Lugoj, cu onoare vă rugăm să binevoiți a lua
dispozițiuni pentru arborarea drapelului de doliu pe edificiul instituției de sub
conducerea Dv., - până la înmormântare. –
L. 18 II 927.“
Sâmbătă, 19 februarie 1927, Delegația permanentă a Consiliului Comunal
Lugoj „...luând sub deliberare telegrama primită dela colonia română din Wiena
privitor la cheltuielile împreunate cu funeraliile tenorului Traian Grozăvescu...“
și „...având în vedere serviciile depuse de raportul în interesul neamului nostru,
cum și mândria comunei noastre cu rezultatele meseriei sale, în străinătate
Hotărăște ca orașul să suporte cheltuielile împreunate cu transportarea
cadavrului la Lugoj cum și cheltuielile împreunate cu funeraliile din Lugoj, pentru
care scop votează și propune consiliului comunal spre aprobare deschiderea din
fondul pentru deschidere de credite prevăzut la art. 169 al bugetului pe anul
1926, un credit extraordinar în sumă de Lei 150.000.“ Propunerea delegației
permanente va fi adoptată de către consilieri în aceeași zi.
37