Page 18 - morisena11_18

MORISENA, anul III, nr. 3 (11)/2018

caracter au fost și unele conferințe administrative care coruri parohiale: „Doina” (Iosefin), „Speranția” (Fabric),
au întărit cunoștințele primite în cadrul celor dintâi: „Înălțarea” (Elisabetin), Timișoara II, Corul „Ion Vidu”
„Modul corect de a se oficia servicile religioase” (1970) din Lugoj. Aceste coruri au dat răspunsurile la Sfânta
și „Modalități practice de conlucrare a preotului cu Liturghie, dar au oferit și concerte de colinde și pricesne.
Adunarea, Consiliul și Comitetul parohial” (1973). Mai mult decât atât, au existat colaborări cu Opera de Stat
Prin cadrul conferințelor preoțești clericii au fost din București, iar la catedrala mitropolitană au evoluat
înștiințați de rolul patriarhului Justinian în susținerea Petre Ștefănescu-Goangă și Arta Florescu. La Seminarul
Bisericii: „Contribuția preoților la îndrumarea cetățe- teologic din Caransebeș a existat Corul elevilor condus
nească a credincioșilor în lumina apostolatului social” de prof. Constantin Vladu.
(1966) și „Apostolatul social în Biserica Ortodoxă O realizare deosebită a reprezentat-o însă cântarea
Română la împlinirea a 75 de ani ai Preafericitului corală sătească. Având modelul Corului Plugarilor din
Justinian” (1976). Chizătău, în perioada de după cel de-al Doilea Război
Blamat de unii și apreciat de alții, „Apostolatul Mondial au apărut noi formații corale: Babșa (1952),
social” al Patriarhului Justinian s-a dorit de autor a Petroman (1953), Toc (Lipova), Buziaș (1956), Borlova,
fi un imbold dat preotului de a ieși din spațiul liturgic, Valea Boului, Bouțarul Superior, Bouțarul Inferior, Zlagna,
de a fi prezent în societate în tămăduirea suferințelor Sacul (Caransebeș, 1956) și Mâtnicul Mare (1958).
credincioșilor, crearea unei legături speciale între preot și Nu au fost abandonate icoanele, cartea veche
păstoriții săi, o singură familie. bisericească precum și alte obiecte de cult din trecut.
Apostolatul social al Preafericitului Părinte Patriarh La subsolul catedralei, prin grija Î. P. S. Nicolae a fost
Justinian izvorăște direct din apostolatul său evanghelic. organizată Colecția de Artă Veche Bisericească din
Dimensiunile și frumusețea realizărilor Sale obștești- Timișoara. Aici au fost expuse icoane realizate de
ortodoxe sunt opera unei credințe viguroase, a revărsării Nedelcu Popovici, Gheorghe Diaconovici, Ioan Zaicu și
continue a puterii Sfântului Duh și a unui impuls misionar Constantin Daniel, precum și mai multe tipărituri .
33
fără oprire, ca acela al Sfinților Apostoli după Cincizecime. Icoanele au fost valorificate prin expoziții la
Opera Preafericirii Sale a înflorit și a rodit sub dogoarea Muzeul de Artă din București, șase realizări din veacurile
și roua continuă a Rusaliilor. N-a gândit, nu s-a rugat și XVII-XVIII și două manuscrise din veacul al XIV-lea
n-a lucrat niciodată numai pentru Preafericirea Sa singur, dar și peste hotare, la Novi-Sad, unde au fost expuse 29
ci totdeauna pentru toți fiii săi sufletești, pentru creștinii de piese executate de Grigore Zugravul (uși împărătești,
de pretutindeni. Asemeni Sfântului Vasile cel Mare, 1745), Nedelcu Popovici (Iisus binecuvântând și Fecioara
Preafericitul Patriarh a creat așezăminte bisericești, ca cu Pruncul, 1769), Mihai Popovici (Iisus binecuvântând,
cele de la mănăstirile Dealu și Viforâta, a organizat Casă 1802), Gheorghe Diaconovici (crucifix, 1825) precum și
de ajutor și Casă de pensii, Fondul Central Misionar, alți meșteri identificați sau anonimi .
34
ateliere de lucru în unele mănăstiri și burse pentru elevii Cenzura statului s-a aplicat la producțiile tiparului,
seminariști și studenții Institutelor Teologice. A dezvoltat cărți și reviste bisericești. În locului revistelor și foilor
o bogată cultură teologică, prin repunerea în valoare a eparhiilor au apărut revistele mitropolitane, cu un
vechilor picturi bisericești de sute de ani, unicate în conținut diversificat: editorial, studii de teologie biblică,
arta mondială, apoi prin reîmprospătarea artei picturale sistematică, istorică și practică, îndrumări omiletice,
și arhitecturale cu prilejul zidirii de noi biserici și prin catehetice, pastorale și misionare, cronica activităților
publicarea a mii de pagini de cărți de cult, de știință și eparhiale și prezentări bibliografice.
reflecție teologică pentru masele de credincioși . Din anul 1950, oficiosul Arhiepiscopiei Timișoarei
32
În pregătirea continuă a preoților au stat cursurile și Caransebeșului și Episcopiei Aradului și-a schimbat
și examenele pentru definitivarea și promovarea pe post; titulatura în „Mitropolia Banatului”. La Caransebeș a
cursuri de îndrumări misionare. La inițiativa conducerii continuat vechiul buletin eparhial cu o nouă titulatură
Eparhiei s-au ținut conferințe care au analizat predica „Foaia Arhidiecezană” (iunie 1950-mai 1951) redactată
dar și cântarea bisericească, prin participarea preoților și de Silviu Anuichi.
cântăreților bisericești. Revista mitropolitană a apărut inițiat în 6 numere
La parohii și-au continuat activitatea acolo unde pe an (1951), pentru ca numărul acesteia să fluctueze
au existat sau au fost înființate noi coruri. La Timișoara
a activat Corul Mitropoliei Banatului, Corul Preoților, 33 „Muzee bisericești”, în „Mitropolia Banatului”, nr.
9-10 / 1962, p. 577.
32 Ioan G. Coman, „Apostolatul social în Biserica 34 „Icoane din Colecția eparhială la Muzeul de Artă
Ortodoxă Română la a 75-a aniversare a Preafericitului de la București”, în „Mitropolia Banatului”, nr. 1-3 / 1966, p.
Patriarh Justinian”, în „Mitropolia Banatului”, nr. 5-8 / 1976, 146; „Expoziție de icoane vechi la Novi-Sad”, în „Mitropolia
p. 327-328. Banatului”, nr. 10-12 / 1970, p. 194.

Pag. 16