Page 21 - morisena11_18
P. 21

Revistă de cultură istorică



              În  privinţa  originii  denumirii  Reşiţei,  care  este  în 1765, comuna Reşiţa aparţinea tot plasei Caraşova,
        forma germanizată a Reciţei, au fost lansate de-a lungul  care acum depindea de districtul Caransebeş. (27) Era
        timpului două opinii. Conform uneia dintre ele, căreia i  ultima consemnare a localităţii înainte de a deveni ceea
        s-a raliat şi Nicolae Iorga, numele Reciţa ar proveni de la  ce avea să cunoască toată lumea: o puternică cetate de
        latinescul Recitia, denumire care ar fi fost dată de către  foc a Banatului.
        romani Izvorului Rece din apropierea văii Domanului.
        (17) Potrivit celeilalte, susţinută şi de Iorgu Iordan, şi   Note:
        care ni se pare mai plauzibilă, numele Reciţei este de     1  Gheorghe  Cimponeriu,  Din  istoricul  Reşiţei,  în
        provenienţă slavă: populaţia satelor craşoveneşti situate  Buletinul U.D.R., vol. I, nr. 2, Reşiţa, decembrie 1930, p. 56.
        la 15 km mai la sud se referea cu termenul „u rečice”      2 Ibidem.
        (la  pârâu)  la  satul  românesc  de  pe  valea  Domanului.   3  Ilie  Uzum,  Despre  istoria  societăţii  omeneşti
        (18) În plus, în aproape toate statele slave actuale există  şi  tradiţiile  mineritului  şi  metalurgiei  pe  teritoriul
        localităţi cu numele Reciţa. (19)                     microregiunii Reşiţa, în 200 ani de construcţii de maşini
              După  cum  arătam,  prima  menţiune  sigură  a  la Reşiţa 1771-1971, vol. I, Reşiţa, 1971, p. 34.
        Reşiţei,  sub  forma  Reszinitza,  se  află  într-un  catastif   4  Georg  Hromadka,  Scurtă  cronică  a  Banatului
        de  biruri  turcesc  din  1673,  unde  se  preciza  că  fiecare  montan, 1995, p. 61.
        casă  a  localităţii  trebuia  să  plătească  câte  un  aspru   5 Ilie Uzum, op. cit., p. 39.
        fiscalităţii  otomane.  (20)  Este  vorba  despre  actuala   6 Gheorghe Cimponeriu, op. cit., p. 58.
        Reşiţa Română, cele mai vechi locuinţe fiind amplasate     7 Ilie Uzum, op. cit., p. 40.
        aproximativ în zona stadionului din valea Domanului.       8 Ibidem.
        În 1687, părți din Banatul Montan au fost pentru prima     9 Ibidem, p. 40-41.
        dată  ocupate  de  habsburgi,  sub  autoritatea  cărora  s-a   10 Ibidem, p. 41.
        întocmit,  în  deceniul  1690-1700,  o  listă  de  localităţi   11 Ibidem.
        intitulată  Conscriptio  Districtuum  al  lui  Marsigli.  Cu   12 Ibidem, p. 42-43.
        această ocazie, era pomenit pentru a doua oară în istorie   13 Ibidem, p. 43.
        satul Recsicza, care aparţinea de districtul Bocşa. (21)   14 Ibidem.
              Din  1718,  Banatul  devenea  şi  oficial  provincie   15 Ibidem.
        habsburgică, iar prezenţa Reşiţei în documente devine      16 Ibidem.
        obişnuită. Încă din timpul războiului cu turcii, în 1717,   17  Ion  Păsărică,  Monografia  Uzinelor  de  Fier
        imperialii  au  întocmit  o  conscripție  a  Banatului,  în   şi  Domeniilor  din  Reşiţa  şi  frumuseţea  naturală  a
        care Reşiţa figurează (Retziza) având 62 de case. (22)  împrejurimilor, Bucureşti, 1935, p. 9 şi 96.
        Comparativ  cu  alte  localităţi  învecinate,  ea  ocupa  un   18 Ilie Uzum, op. cit., p. 43.
        loc de mijloc, fiind întrecută de Bocşa Română (cu 83      19 Gheorghe Cimponeriu, op. cit., p. 58.
        de  case),  Câlnic  (82)  şi  Târnova  (76),  dar  devansând   20 Ilie Uzum, op. cit., p. 44.
        clar Vasiova (36), Doman (27), Ţerova (23), Moniom         21  Pavel  Binder,  Lista  localităţilor  din  Banat  de
        (18) şi Cuptoare (14). (23) Tot acolo era menţionată şi  la  sfârşitul  secolului  al  XVII-lea,  În:  Studii  de  istorie
        Caraşova  cu  400  de  case,  dar  în  opinia  noastră  acest  a  Banatului  (SIB),  Vol.  II  (1970),  Universitatea  din
        număr trebuie să fi cuprins toate satele craşoveneşti.  Timişoara, pp. [61]–68; p. 64.
              În  1734,  Reşiţa  era  pomenită  ca  făcând  parte   22    Szentklaráy  Jenő,  Száz  év  Dél-Magyarország
        din plasa Caraşova, teritoriu al districtului Vârşeţului.  újabb történetéből: 1779-től napjainkig: tekintettel a III.
        (24)  După  câţiva  ani,  în  1738,  otomanii  au  reocupat  Károly és Mária Terézia korabeli előzményekre, Temesvár,
        temporar  zona  văii  Bârzavei,  ocazie  cu  care  Reşiţa  Csanád-Egyház-megyei  Könyvnyomda,  1879,  XV  +
        (Reschitza) era subordonată cneazului de la Caraşova,  520  pg.  +  3  Kt.-Beil;  pp.  20–27  (Designation  deren  in
        Andrei.  (25)  După  alungarea  definitivă  a  otomanilor,  dem Temesvarer Banat samentlichen Dörffern und darin
        Reşiţa mai apărea de încă două ori în acte până să capete  befündlichen Häussern); p. 26.
        importanţa industrială de mai târziu. În 1757, în amonte   23  Georg Hromadka, op. cit., p. 30.
        de Reşiţa Română au fost colonizate 20-30 de familii       24  Ilie Uzum, op. cit., p. 44.
        de  olteni,  care  au  întemeiat  o  colonie  de  cărbunari,   25  Ibidem.
        care fabricau mangal (cărbune din lemn) pentru uzinele     26  Ibidem.
        din Bocşa, întemeiate încă din 1719. (26) Practic, prin    27  Ibidem.
        aceasta  se  puneau  bazele  Reşiţei  Montane,  care  va  fi
        nucleul puternicului centru industrial de mai târziu. Iar



                                                                                                         Pag. 19
   16   17   18   19   20   21   22   23   24   25   26