Page 48 - Revista Morisena nr_1_2016
P. 48
MORISENA nr. 1/2016
a lui Carol Robert de Anjou, regele Ungariei – și ajunge la islamic și mai cu seamă cele aflate sub cripta bisericii ie-
primele menționări ale existenței bisericii Sfântului Gheorghe zuite, sunt, și în viziunea noastră, cele ale bisericii angevine.
în Timișoara medievală. Trecutul zbuciumat al Banatului și, Afirmăm aceasta fără a dori să provocăm dispute neprin-
în speță, al Timișoarei, face ca puține urme și menționări cu cipiale și respectând totodată opiniile cercetătorilor și arhe-
privire la această biserică să ni se fi păstrat până azi. ologilor interesați.
Totuși, Ovidiu Forai reușește cu o acribie de pro- Căzută pradă așa-ziselor măsuri de modernizare
fesionist de înaltă clasă să reunească în volum toate urbană de dinaintea primei conflagrații mondiale, până la
informațiile ce se pot identifica în acest moment și la care urmă nefinalizate, biserica Sf. Gheorghe sau a Sf. Maria a
istoricii timișoreni sau bănățeni puteau avea acces, până Vremii celei Bune, cum de fapt i-a fost hramul după 1717,
acum, doar consultând și coroborând o serie de informații reprezintă un loc, un edificiu de cult și un simbol al Timișoarei
din volume, ori surse arhivistice risipite în diferite locuri. noastre multiseculare, a cărui dispariție din spațiul urban ne
Structurată în șapte capitole, lucrarea reflectă foarte face mai săraci și, poate, mai puțin conștienți de rădăcinile
bine etapele istorice și arhitectonice ale existenței aces- noastre profund creștine.
tui lăcaș de cult: primele menționări medievale, perioada
Drd. Claudiu Călin
Tiberiu Buhnă-Dariciuc -
Monografia Şcolii Niţchidorf
(1785-2015)
Am citit cu atenție și cu
plăcere manuscrisul Monografiei
Școlii din Nițchidorf, operă de
ani de zile a domnului profesor
Tiberiu Buhnă. Lucrarea este
bine închegată, cu o prezentare a
cadrului istoric în care a apărut
și funcționat școala. O bogată
Imagine fotografică din 1910, cu patru ani înainte
de demolarea lăcașului de cult bibliografie, de arhivă în special,
i-a permis autorului să prezinte
corect și complet activitatea
otomană, în care a funcționat ca moschee (Marea Moschee), educațională din Nițchidorf de la
perioada austriacă, în care a funcționat din nou ca biserică, începuturi și până în zilele noast-
de data aceasta a iezuiților, precum și ca biserică parohială re. Fiecare capitol este completat
(Ad Mariam Serenam, 1717-1806 și din nou 1888-1889), cu tabele despre cadrele didactice și elevii școlii. Imag-
etapa în care a avut caracterul de catedrală (1730-1754), inile, fie ele mai vechi sau mai noi, ilustrează fericit activi-
după care a fost reconstruită din temelii, primind aspectul tatea școlară.
atât de cunoscut și cu nostalgie prezentat în mediile virtuale Un capitol special este consacrat personalităților
contemporane. care au urmat cursurile acestei școli.
Pentru istoriografia timișoreană, autorul realizează Pe primul loc este laureata premiului Nobel pentru
un lucru cu totul lăudabil: el scrie o monografie a – cu literatură, Herta Müller, urmată de fostul episcop romano-
siguranță – celui mai interesant și mai venerabil lăcaș de cult catolic, Sebastian Kräuter, dar și de scriitori, medici, in-
din istoria urbei de pe Bega. Și nu se oprește aici, ci aduce gineri profesori. Capitolul consacră rodul muncii
în discuție și ipoteze noi asupra aspectului arhitectonic al generațiilor de dascăli, seriozitatea actului școlar.
bisericii pre-otomane, ipoteze fundamentate pe miniatur- Lucrarea de față este una dintre cele mia bune
ile turcești realizate în perioada cuceririi urbei, în jurul lui monografii de școală din Banat și merită să ajungă cât mai
1552, și pe elementele ivite în cadrul descoperirilor arheo- curând în mâna cititorilor, fie ei foști elevi, săteni, fie istor-
logice din ultimii ani. ici pentru că reușește să ilustreze această activitate școlară
Deși nu ne putem exprima fără echivoc asupra lor, complexă din ultimele două veacuri și jumătate de la
cum nu o face nici autorul, recunoaștem că aceste ipoteze Nițchidorf. Aș dori să fie mai multe asemenea monografii
sunt generoase și chiar viabile, în noul context al cercetării iar autorul ei, profesorul Tiberiu Buhnă merită toate apre-
arheologice. cierile cititorilor de azi și de mâine.
Fundamentele aflate în straturile mai profunde, sub
cele (probabil) ale curtinei absidate (?) ale lăcașului de cult Dr. Ioan Hațegan
Pag. 46
