Page 18 - Revista Morisena_nr_3_2016

MORISENA nr. 3/2016
la picior în timpul războaielor napoleoniene), Ioan Mari- „d) Unde se află surdo-muţi să fie trimişi la Năsăud
an a urmat şcolile trivială, normală, gimnazială şi liceală. la şcoala care se va deschide în 30 aprilie a.c. ”
Începând cu anul 1818 a funcţionat atât ca profesor, cât şi
ca preot, în diferite localităţi. Între 1830-33 este trimis la
Universitatea din Lemberg (azi Liov - Ucraina), în Gali-
ţia, unde studiază pedagogia. În 1834 este numit director
Regimentele grănicereşti din Transilvania în anul 1817: Re-
al şcolilor grănicereşti năsăudene. Pe lângă această func- gimentul 1 român, Regimentul 2 român, Regimentul 1 secuiesc,
ţie, în 1835 devine vicar al districtului militar Năsăud şi Regimentul 2 secuiesc, Husarii grăniceri, Reşedinţa de regiment lor din Ordinul Ospitalierilor să ia în grija lor un spital unde erau
asesor al Sfântului Consistor Episcopal. Cele două func-
ţii le va deţine până la decesul său din 1846. S-a impus
Aşa cum atestă documentele, vicarul Marian nu a
avut bani să deschidă o şcoală de surdomuţi şi a adoptat
o variantă inedită. A organizat un curs de perfecţionare în
pedagogia surzilor pentru toţi învăţătorii din Ţara Năsău-
dului şi aceştia i-au educat pe eventualii copii surdomuţi
în localităţile lor natale. Acest curs, iniţiat de vicarul Ioan
Marian, este cea mai veche formă de perfecţionare surdo-
logică de pe actualul teritoriu al României.
Desigur, mai rămân o serie de întrebări fără răs-
puns: Până când a funcţionat învăţământul surzilor? Câţi
elevi au existat? Cine a predat la cursul de perfecţionare?
Oare au fost aduşi profesori de la Viena sau Lemberg,
sau Ioan Marian s-a bazat doar pe cunoştinţele căpătate la
universitate? Acestea şi multe altele vor rămâne probabil
fără răspuns. Ceea ce este sigur, rămâne certitudinea că
începând din 30 aprilie 1838, în Ţara Năsăudului a exis-
tat o formă de educare a surdomuţilor.
Din datele prezentate rezultă că politica de popu-
Vechea școală gimnazială a grănicerilor năsăudeni (azi dispărută), larizare a Institutului de Surdomuţi din Viena s-a pliat
posibil și sediu al secției de surdomuți din 1838
perfect pe politica de culturalizare a casei imperiale de
la Viena. Apariţia, în anii 1830-1840, a învăţământului
ca figură emblematică a învăţământului grăniceresc din special pentru surdomuţi, în trei regimente grănicereşti
Năsăud, pe care l-a reorganizat şi modernizat conform diferite, ne face să concluzionăm că acest proces nu a fost
celor văzute şi învăţate la Lemberg. întâmplător, ci unul dirijat.
La 16 aprilie 1838, vicarul Marian a emis circulara Este posibil ca cercetările ulterioare să ne facă
nr. 77, prin care dădea enoriaşilor o serie de dispoziţii surpriza descoperirii unor şcoli similare şi în alte zone
religioase, gospodăreşti şi educative. Printre acestea una grănicereşti. Noi nu putem decât să ne plecăm frunţile în
ne reţine atenţia: memoria acestor pionieri ai surdologiei.
Pag. 16
Revistă trimestrială de istorie
Dr. Ionel Bota inaugural: teutonii au apărut în ţinuturile locuite de
(Oravița) români când, deja, organizarea instituţională medievală
străbătuse experienţa propriilor începuturi. În pofida unui
decident alogen, regalitatea maghiară, chiar şi unitatea ad-
Ordinul Cavalerilor Teutoni ministrativ-politică purtând denumirea de comitat are, în
bună parte, rămăşiţe româneşti în forma de organizare sau
în Ţara Caraşului apare fructificând modelul românesc din vremea penetră-
rilor influenţelor varii slave din perioada prefeudală. Cum
bine s-a spus, designentul în maghiară pentru comitat vine
din slavă, megye-medja, în vreme ce autoritatea în unitatea
Aspecte generale administrativă, ispán, derivă de la slavul jupan. 1
Subiectul prezenţei Ordinului Cavalerilor Teutoni în te- De aceea, credem noi, Papa Inocenţiu al III-lea
ritoriile româneşti şi contactul acestora cu dinamicile istoriei miza, prin colonizarea lor, pe implantarea unor germeni de
noastre în perioada consolidării instituţiilor feudale este cu si- influenţă cultural-spirituală catolică şi politică în comuni-
guranţă unul incitant. El captivează şi azi demersul istoriografic tăţile româneşti autohtone, ortodoxe. O dată stabiliţi aici,
determinând, din păcate, şi opinii firave, la o primă verificare, însă, membrii Ordinului Teutonilor dobândesc orgoliul
sau construite pe un fundament documentar-informativ fals. aşa-zicând suprematist al oaspetelui care, după ce-i oferi
Fie în sudul Transilvaniei, fie în Banat, Ordinul Teuton a lăsat găzduire, vrea să te alunge din casă.
urme ale acestor prezenţe iar lucrul acesta este important. Cum
importantă ni se pare, azi, o revizuire a temei, în abordările de b. Vorbesc documentele
până acum ale discursului istoriografic, o recuperare şi o inter-
pretare corectă a surselor documentare, a bibliografiei în sine. Prin documentul din 7 mai 1211, teutonii sunt colo-
Rezumând momentul intrării teutonilor în istorie, să re- nizaţi în Ţara Bârsei (Burzenland) pentru apărarea graniţei
curgem la textul din cronicarul francez Jean d’Ypres care amin- de sud-est a Transilvaniei, obţinând privilegii solide precum
tește că, în anul 1143, Papa Celestin al II-lea a ordonat cavaleri- scutiri de vămi şi dări, dreptul de a apela la judecata rega-
lă, dreptul de a ţine şi a organiza târguri, de a ridica numai
îngrijiţi soldaţii de origine germană care luptaseră în cruciade. cetăţi din lemn, scoaterea lor de sub jurisdicţia voievodu-
În 1187 îi surprindeau evenimentele prilejuite de căderea Ieru- lui Transilvaniei. Teritoriul este situat doar formal într-o
2
salimului în mâinile Islamului. La aflarea veştii, câţiva meşte- competenţă autoritară a ordinului şi, cum se va întâmpla în
3
şugari înstăriţi din Bremen şi Lübeck s-au decis să înfiinţeze un 1221, conflictul teutonilor cu regele ungar va pleca tocmai
de la tentativa acestora de a transforma ţinutul, prin unifi-
spital pentru cruciaţii care asediau Acra, inaugurându-se Order carea proprietăţilor pe temeiul organizărilor de tip religios,
der Bruder vom Deutschen Haus St. Mariens in Jerusalem. într-un domeniu autonom. I-au scris o petiție Papei Hono-
Pe scurt, Ordinul Cavalerilor Teutoni. Termenul trimite spre rius al III-lea în care au cerut să-i primească sub autoritatea
o realitate veche, desigur, la teutonii, cimbrii, ambrii şi tigurii lui. Gestul l-a înfuriat pe regele ungur Andrei, care era deja
locuind, spune Plinius, în Jutland, între marea Baltică şi Marea alarmat de creşterea puterii teutonilor, drept urmare regele
Nordului, comercializând chihlimbarul în toată vechea Europă expulzându-i în afara ţinutului ardelean.
sau locuind, după spusele lui Ptolemeu, între Elba şi Oder. Is- Documentul daniei are atari precizări în legătură cu
toria îi reţine, după 120 î. Hr., cu bătăliile de la Noreia, în 113 delimitările teritoriului aflat în stăpânire formală: „Iar pri-
î. Hr., cînd îi bat pe romani, trec Rinul şi jefuiesc Gallia până mul hotar al acestui teritoriu începe de la întăriturile cetăţii
îi vor alunga celţii, cu luptele lui Teutobod cu aceiaşi romani, Halmeag şi merge până la întăriturile cetăţii lui Nicolae /Mi-
la Arausio, în 105 î. Hr. Sau cu unităţile disciplinate, deja, prin cloşoara, Miloşoara/, unde curge apa ce se numeşte Olt şi
reforma lui Marius, de la Aquae Sextiae, din 102 î. Hr. aşa, urcând pe Olt, merge în apropierea acelui loc unde râul
Papa Celestin al III-lea (1106-1198) binecuvântează Prejmer /Tortilou/ se varsă în Olt. Şi iarăşi merge de-a lungul
în 1192 Ordinul ce-şi propunea ca obiectiv să recucerească acestui râu până la izvorul aceluiaşi Prejmer şi de acolo la
Ierusalimul şi să apere Ţara Sfântă de atacurile arabilor. După izvorul apei numite Timiş, apoi până la vărsarea apei numite
ce ordinul dobândea ca insemne heraldice crucea neagră pe Borza /Bârsa/. Tot acest pământ, după cum îl înconjoară nu-
fond alb, Hermann von Salza a devenit al patrulea mare maes-
tru al castei teutonilor. miţii munţi şi râuri, se numeşte Borza /Bârsa/.” 4
Centrul zonei fortificate va fi cetatea Feldioa-
Relaţii ale Ordinului cu spaţiul românesc ra dar sistemul fundamentat pe strategia rezistenţă-apă-
5,
a. Oaspetele orgolios rare, include vechile aşezări întărite cu ziduri, garnizoanele
abandonate şi acum revigorate, cetăţile, îndeosebi cele mai
În ce priveşte istoria românilor în relaţie cu astfel citate fiind Codlea, Hălmaghiu, Ungra, Micloşoara, Tâm-
de realităţi, desigur că şederea teutonilor într-una sau alta pa-Braşov, Prejmer. În aprilie 1220, riga german Frederic
6
dintre provinciile noastre a avut cu totul alte obiective decât II acordă noi privilegii seniorilor ecleziastici, beneficiari
cele iniţiale. O certitudine se iscă din chiar comentariul fiind şi membrii Ordinului Teuton, prin actul Confederatio
cum principibus eclesiasticis. 7
Pag. 17