Page 21 - Revista Morisena_nr_3_2016
P. 21

MORISENA nr. 3/2016                                                               Revistă trimestrială de istorie



 Motivaţiile atragerii cavalerilor de partea politicilor  şi cele mai importante drepturi pentru saşii transilvăneni, în   vaniei, de cele aflate sub autoritatea Vaticanului sau, în  Gringennens, care picta cărţi de joc. Că  reprezintă  o  for-
 zonei, ca derivate ale politicilor pontificale, se pot depista  teritoriul pe care aceştia îl colonizaseră în ţinutul Orăştiei   numele Vaticanului, administrate în cadrul organizărilor  ţă militară de temut, pe care monarhii europeni şi-i doresc
 în gestul lui Konrad de Mazovia care va apela, în acelaşi  hunedorene şi în teritoriul regiunii Baraolt. Ţinut autonom   cavalerilor teutoni.  aliaţi, stă mărturie participarea cavalerilor teutoni, în ca-
 an  1220,  la  cavaleri  pentru  a  supune  câteva  comunităţi  săsesc era chiar ceea ce mizau în politicile lor locale teu-  Dyocesis  Cumaniae  include,  prin  exten-  drul armatelor regelui Cehiei, Ottokar  cel  Mare (1253-
 baltice. Anterior, în chiar spaţiul transilvan, unul din sco-  tonii ordinului, dar sub activitatea lor. Astfel că polemicile   sie,  realităţi  ale  Banatului  Montan,  cărăşan,  dar  şi  1278),  la   bătălia   de  la  Kreussenbrunn, când sunt  bătu-
 purile zăbavei lor pe meleagurile noastre capătă contur la  cu regalitatea sunt reluate conflictual în 1225, Andrei al   din  ţinuturile  Orăştie,  Sebeş,  iar  Dyocesis  Ultrasil-  te  trupele  ungaro-române  ale  lui  Béla  IV.  18
 1213 când Episcopul Wilhelm de Transilvania recunoaşte  II-lea alungându-i din Ţara Bârsei, folosind ca principală   vanae  are  în  componenţă  colţul  transilvan  de  sud-  Un drum al sării, motivând atari competenţe milita-
 13
 unitatea bisericilor de rit romano-catolic din întreagă Ţara  acuzare încălcarea delimitărilor teritoriale anterior stabi-  est,  cu  Villa  Hermani  (Sibiu)  şi  Corona  (Braşov). 15    re dar şi civile, trece şi prin ţinutul cărăşan de vreme ce în
 Bârsei, cu excepţia celor secuieşti sub coordonarea şi su-  lite şi ridicarea cetăţilor din piatră, nu de lemn, cum se   În anii ’50  din veacul trecut, lecţiuni  intenţionat erona-  1233 Andrei II confirmă legatului papal Iacob veniturile
 pravegherea Ordinului Cavalerilor Teutoni.  8  stipulase în actele dintâi ale stabilirii membrilor Ordinului   te  plasau realităţile evenimentelor, din confuzia „Koro-  pe comerţul cu sare în beneficiul unor mânăstiri bănăţene,
    Cavalerilor Teutoni, în provinciile locuite de români. În   na” – „Kruceburg”, „Krassburg”, Korona, în Dyocesis  iar în 1581 dieta ordonă banului de Caransebeş să vegheze
 c. Contactele cu ţinutul cărăşan al Banatului medieval  realitate, cavalerii mizau pe o neacceptare a noilor reali-  Cumaniae. Bilanţul fusese solicitat faţă cu evenimente,  comerţul acestui produs. Drumul sării e menţionat docu-
                  16
    tăţi administrativ-teritoriale, când vechiul comitat  Alba,   realităţi şi situaţii din aria de autoritate a Episcopiei Cu-  mentar în 1368 cu o vamă la Sohordouth (Surduc) şi alta
 Forţa cavalerilor e valorificată din nou, tot în 1213,  la  care  se arondase şi Ţara Bârsei, se restrânge în părţile   maniei, instituţia romano-catolică având rădăcini încă fi-  la Manastir (?). În Depresiunea Oraviţa, „latam viam ultra
 în luptele de la Vidin, unde regele Andrei al II-lea (1205-  tradiţionale iar aici dobândeşte competenţe comitatul regal   rave în solul românesc. Diploma Papei Grigore al XIX-  fluium Nyarag”, drumul de piatră dinspre munţi, pe cur-
 1235)  trimite  unităţi  militare  formate  din  români,  saşi,  de Korona-Barasu, Braşov. 14  lea (1227-1241) arăta, în 14 noiembrie 1234, îngrijorarea  sul Nerei, are traseul peste Dealurile Doclinului spre Valea
 secui,  pecenegi,  aceştia,  cu  români  bănăţeni  din  părţi-  Alungaţi din Ţara Bârsei, dar nu şi din Banat, ca-  Romei: „Şi unii din regatul Ungariei, atât unguri, cât şi  Bârzavei şi el  trece cu siguranţă şi prin Greovăţ, Petrovăţ
 le Caraşului şi Severinului, să-l ajute pe nepotul de fra-  valerii Ordinului Teuton obţin, în schimb, din partea lui   germani, locuind printre ei, trec la credinţa lor şi, făcân-  şi Cacova. Drumul pomenit la 1367 trece prin Ţara Ca-
 te al lui Ioniţă Kaloioan, Borilă (1207-1218), împotriva  Frederic II, prin Bula de Aur de la Rimini, autoritatea asu-  du-se una cu acei valahi, primesc zisele taine, dispreţuind  raşului, Valea Vicinicului, Valea Nerei, Slatina Nera, Sas-
 unei  tentative  de răscoală   având   drept  scop desprin-  pra teritoriilor cucerite în Prusia, unde încep a se stabili   pe episcopul cumanilor (…).”  17  ca, Şopotul Nou, completând reţeaua locală, cărăşană, din
 derea din ţaratul creştin de la Dunăre.  după anul 1230. Ei au fondat oraşul Königsberg, în onoa-  În  legătură  cu  realităţile  acelor  timpuri  din  Ţara  1358, când e amintit drumul moşiei Secaş, legând Cacova
 Bănăţenii vin din partea cetăţii regale Karrassowa, Cru-  rea regelui Ottokar al Boemiei. Ori, fidelitatea lor faţă de   Caraşului, cum am mai spus-o şi în monografia oraşului  de Secaş, Calina, Dognecea.
 cessburg,  Krassoffew,  unde,  după  1211,  se  stabiliseră  suveranul german va fi pretextul binevenit pentru Frede-  Oraviţa, preponderentă este  în aceste locuri o civilizaţie   În  teritoriul  străbătut  de  la  izvoare  de  râul  Căraş,
 câţiva reprezentanţi ai Ordinului Teuton. La aceştia şi la  ric II de a emite Statutum in favorem principum prin care   rurală, sub jurisdicţia bizantină. Legea agrară din veacul  istoria pulsează în jurul evoluţiilor districtului Ilidia (Ila-
 „Cruceburg” face referire documentul din 7 mai 1222, pri-  marii seniori obţin noi privilegii, dar este interzisă, prin   VIII, de pildă, face referiri şi pentru nordul „fluviului”, după  dia, Eliud, Eliad ). În 1233, Elyed e pomenit în documen-
 vilegiul acordat lui Hermann, maestrul Ordinului Teuton  acelaşi act, înfiinţarea unităţilor asociative meşteşugăreşti   acel veac de răscruce, secolul VII, numit al „grecizării”  tul  papei  Honorius  II  conferindu-i  posesiunea  Margare-
 şi confirmarea din 19 decembrie 1222 a Papei Honoriu al  şi a comunelor urbane. Vremuri propice, încă, expansiunii   Bizanţului,  tipul  de  locuitor  majoritar  fiind  convica-  tei,  fiica  lui  Bela  III,  împărăteasă  a  Bizanţului.  În  1247
 III-lea, din care trebuie să înţelegem că stăpânirea (forma-  modelului  ordinarial  când,  de  pildă,  Cavalerii  Ordinului   nus, membru al comunităţilor săteşti (obşteşti). Preschim-  localitatea  e  integrată,  alături  de  Socolari  şi Vărădia,  în
 lă) a teutonilor urma linia munţilor mehedinţeni, apoi Car-  Sfântului Toma din Anglia, adoptând regulile şi legile teu-  barea formei de cultură şi civilizaţie bizantină în modele  „terram  castri  de  Karassou”,  iar  în  1248  voievodul  La-
 paţii Meridionali, mai precis, din interpretarea corectă a  tonice, iar Frăţia Livoniană a Sabiei a aderat cu toţi mem-  culturale „naţionale” se întâmplă şi în viitorul voievodat  urenţiu, originar din Căraş, are sediul în Ilidia şi confe-
 unui specialist interbelic din 1934, ignorată după 1950 sau  brii săi la Ordinul Teutonilor. Campania din Lituania, con-  bănăţean, unde izvoarele bizantine şi ungureşti, dintre se-  ră  donaţii  şi  scutiri  pentru Vinţ şi Vurpăr. În 1325 e
 combătută fără argumente solide , de la „Carassburg-Kru-  flictul cu ruşii, teutonii  cucerind cetăţile Pskov, Izborsk şi   colele XII-XVI, percep etnia română, majoritară ca „po-  pomenit castrum Iliad (sediul, probabil, pe dealul Curma),
 9
 ceburg”-ul  cărăşan  (bănăţean,  fiind  vorba  de  Banatul  Koporia, bătălia care a avut loc în preajma Lacului Peipus   pulaţia cea mai veche”, „urmaşi ai romanilor”, vechii „ro-  sediu pentru castellanus de Sebes et de Iliad Szeri Posa.
 Montan nu de cel timişan, de câmpie) „până la hotarele  (Pskovskoe), solicitările ultimative către Polonia regală în   manorum et pastorum”.  Un document din 1342 citează districtul Ilidia cu biserică
 brodnicilor”, spre Moldova, şi „de la castrul Hălmeag până  legătură cu castelele din Danzig, Swiecie şi Tczew, modul   La  Procopiu,  de  exemplu,  avem  pomenită  „ţara  din piatră ornată cu cărămidă, un altul, din 1363, indică doi
 la izvoarele Bârsei şi de aici până la Dunăre.”, o întreagă  în care îl înfruntă diplomatic şi belicos pe mândrul Wla-  Skassetana” în perimetrul cărăşan în care se află Greoni  vicecastelani aici, iar oppidum nostru regis Elyed din 1428
 fâşie frontalieră est-sud est. 10  dislaw Jagello, arată o putere aparte a acestei instituţii po-  şi Cacova unde, până târziu în veacul XV, e amintit în do-  este inclus, în 1429, cu menţiunea stăpânirii nominale a ca-
 Că avem şi o realitate bănăţeană, cărăşană a proble-  litic-religoase care poate decide, uneori, politicile din cen-  cumente cnezatul Zecas, Zecul (Secaş, astăzi Secăşeni (un  valerilor teutoni, bătuţi în 1432 de Vlad Vodă, aliatul tur-
 mei, stă mărturie şi documentul (edictul) din 1223 al Papei  trul şi estul continentului.   toponim din 1388, „Zeck”, se traduce „loc defrişat cu se-  cilor atunci, în tratatul dintre Ungaria şi Veneţia în luptele
 Honoriu prin care bisericile de rit catolic, din Banatul de   curea”). Dar şi Akys, în locurile unde cnezatul şi moşia Va-  pentru Dalmaţia.
 Munte şi din Transilvania de sud-est, trec sub autoritatea   d. Enigmaticii gladiferi ai Banatului cărăşan  lea (probabil cuprinzând Cacova, Greovăţ, Petrovăţ, cele   Opinia noastră este aceea că satele Kakova, Greo-
 directă  a  Vaticanului. Înainte  cu  un  an  de  evenimentele      două Ticvani, Jitin, Agadici, Maidan, Chery?), va păstra  văţ şi Petrovăţ sunt foarte importante şi au un rol social
 11
 din 1222, un conflict mocnit între regalitatea maghiară şi   În Banat activa o ramificaţie a Ordinului Teuton,   multă vreme cultul autonomiilor autohtone. Precum şi Ad  puternic,  economic  şi  social  în  cadrul  domeniului  Va-
 teutoni este aplanat de Sfântul Scaun. Dar, Bula de Aur a  Ordinul Cavalerilor Gladiferi, de unde în istoriografia   Aquas care nu trebuie neapărat plasată pe linia Dunării,  lea (Vaja, Woya, Woyla, Vojla, Bajla ş. a.), problemă de
 lui  Andrei  al II-lea, care stipula, de pildă, prin ius resisten-  bănăţeană  de  la  finele  veacului  XIX  şi  în  întreg   aceasta  fiind  amintirea,  în  vechea  terminologie  romană,  localizare istorică având încă enigmele ei. Waralya, asi-
 di, recunoaşterea imunităţilor juridice nobiliare în relaţiile  interbelicul  speculaţiile  cu  Glad,  voievodul,  Gla-  a  hidronimului  dac,  reluat  şi  la  Peutinger, Apo, Appion,  milată Vărădiei de către unii istorici, poate fi de asemenea
 cu regele a agitat şi conştiinţa colectivă a Ordinului Cava-  dius,  Claudius,  Cladius,  Clodius  şcl,  cu  ascendenţa   Apontis,  râul  Căraş.  Echivalenţa  din  epoca  post-romană  centru important ca şi cnezatul Valea, dacă nu cumva e o
 12
 lerilor Teutoni, care invocă şi ei ceea ce vor obţine ca înles-  membrilor  uniunii  acestor  gladiferi  în  „unităţile”   există într-un pasaj din Pătimirea Sfântului Sava, sursă is-  altă denominare a sa ca şi în 1377 „Valea Voia”, pe terito-
 niri şi privilegii, prin actele din mai şi decembrie acelaşi an,  speciale  creştine  din  vremea  voievodului  român.  În   torică însemnată pentru organizaţiile obşteşti din secolul  riul căreia se află minele regale de la Secaş (Zekas, Zeku).
 cum am văzut mai sus. Ştim, apoi, că Gestele lui Acaţiu se  1234, gladiferii din ţinutul cărăşan mai sunt la datorie,   IV, ad aquae Appontis.  O  moşie  în  componenţa  cnezatului  Valea,  Bachtövis-
 verifică acolo unde menţiunile sunt corectate cu pasajele pe  în preajma cetăţii Caraşova, dar nu excludem prezenţa   De fapt, ca o încununare a comuniunii de idei, inte-  se, iniţial o proprietate cnezială, vecină cu cetatea regală Vârşeţ,
 care le-a inspirat ca izvor pentru Gesta Hunnorum et Hun-  lor în cetăţile Iladia, Mehadia, Urscia, Horom, Haram.   rese şi ţeluri religios-politice, dintr-un punct de vedere pri-  e  cotropită  de  castelanul  Vârşeţului  Ioan  Bisenul  (Pecenegul),
 garorum al lui Simon de Keza (1282-1283), pentru „cronica  În acel an, abatele Fredericus de Hamborn vine în zona   vind posibile organizări militare, cu extensie de eventuale  care mai deţine domenii şi în Valea Caraşului, Secaş şi Valea.
 franciscană” din timpul lui Carol Robert de Anjou iar mai  ardeleană-bănăţeană pentru a face un raport-bilanţ. Ast-  competenţe în administrarea parţială şi cu sincope a ţinu-  În  noiembrie 1361, Ioan revinde moşiile astea, pentru 3400  florini,
 târziu chiar pentru Chronicon Pictum Vindobonense.  fel,  în  Catalogus  Ninivensis  al  călugărilor  Ordinului   tului, aici, în 1237 are loc fuzionarea între Ordinul Cavale-  regelui. Astfel  că, la 1 noiembrie 1361, regele Ludovic I răsplătea
                                                                    42
 Nemulţumirile vor izbucni după ce Andrei II acordă,  Premonstratens, se vorbeşte de filialele acestuia, de bi-  rilor Teutoni şi Ordinul Cavalerilor Gladiferi. Cu acest pri-  serviciile  lui  Benedict  Himfy  cu  moşiile  Kuespataka,  Voya  şi
 în 30 noiembrie 1224, prin privilegiul Andreanum, primele  sericile de rit catolic ridicate în Banat şi sudul Transil-  lej este pomenit acel gladifer, probabil din ţinutul cărăşan,  jumătate din Bachythuisse.În martie 1363, se execută punerea în


 Pag. 18                                                                                                 Pag. 19
   16   17   18   19   20   21   22   23   24   25   26