Page 23 - Revista Morisena_nr_3_2016

MORISENA nr. 3/2016 Revistă trimestrială de istorie

stăpânire a părţii din moşia Bachtivisse a lui Benedict Himfy şi toponimicul e stabil, el gravitează numai în Valea Căraşu- piul „erezilor”, moştenirea în aceeaşi familie. Dar aceasta între 1290-1343 tot mai des apărând menţionată Vărădia,
a fraţilor săi Nicolae şi Petru. Bachtuisse, Srediştea Mare, la vest lui. Rusnok Vale e locul Ruşnic dintre Iam şi Milcoveni, va fi o realitate târzie, fiindcă, până atunci, puseuri de au- în 1369 Waralya şi Waradya care în 1343 e un castrum cu
de Marcovăţ Vale apare într-un act din 22 martie 1363 „possessio pustiit la mijlocul veacului XVI. În 1348, Ştefan, fiul lui tonomie locală şi de apărare a ei mai există. șapte sate.
Bach Timisse” la vest de o Vale a Pădurii, pe hotar cu Ersomlia, Toma din Valea Mică a Ruşnocului, Kisarusnok, asistă În cadrele istoriei naţionale, Banatul e în acel Încă din 1238, orgoliul regalităţii maghiare de a
de la Vârşeţ, hotar comun cu domeniul Zerehadel, la nord fiind la împărţirea în două a satului. Poate că încă o dată se timp, ca şi Transilvania, o entitate istoric-politică. Parte domina fâşia munteană a Severinului este evident. Regele
Dealurile Vârşeţ. În 1411, Ştefan de Remetea se plânge împotriva adeverea, pentru ţinutul nostru, opinia regretatului Henri importantă a sa, Banatul de Munte, Căraşul, e denominat Bela IV cerea sprijinul papei şi dreptul de a înfiinţa un
unor „cives et hospites de Zerehadel” care au călcat hotarul moşiei Wald, aceea că simbolurile organizează lingvistic istoria. de râul care străbate acest ţinut şi, desigur, de cetatea episcopat pentru „ţara spre părţile Bulgariei ce se numeşte
sale Bastuisse. În fapt, în aceste părţi de Europă, era numai Caraşova. Râul e amintit în documente cu diferite lecţiuni, Severin”, fiindcă e „pustiită”, desolata, în sensul că el îi
În 1391, moşiile Bastiivisse, Schekas, Woya sunt începutul unei noi fundamentări a ordinului. În 26 iunie „Herţegul” Almos, trimisul regelui Ştefan la curtea regelui socotea pe muntenii ortodocşi „eretici”. În ţinutul cărăşan,
obiect de dispute între familia Himfy, iar în 1411 Valea 1295, cneazul Przemyslaw II unifică teritoriile poloneze „ grec” (împăratul bizantin), trece pe lângă Karas, la 1129, voievodul Bogdan de Mutnic avea proprietăţi în comitatul
se mărea, ajungând vecină cu Srediştea Mare, pe hotar cu sub autoritatea sa, apelând la ajutorul cavalerilor care, alte documente subliniază în texte „juxta rivulum Karaso” vecin, Severin. Aşa se explică numele unor cnezi Bogdan
Zeredahel, vecină cu Vărădia. Dar şi cu părţi de pe Valea un an după, nu par a fi străini de asasinarea lui. Teutonii (1129), „rivulus Karasu”. În 1285, capitlul din Cenad men- în zonă. Regele îl trimite pe arhiepiscopul de Calocea să

Ciornovăţului, între Cacova şi Comorâşte, cuprinse încă cuceresc Gdansk în 1308, Pomerania în 1309 (Papa o acor- ţionează moşiile lui Egyed, fiul lui Germen (Gherman) trateze cu el, la 1334-1335, episcopul zăbovind în cetăţi-
de la 1358, 1370, 1378 în „procesul moşiei Valea, vecină.” dă în 1321) se implică în războaiele cu cneazul Wladislaw „juxta fluvium Karasu”, iar un act din 1289 pomeneşte le Krasso (Caraşova) şi Ersomlyo (Vărădia). (N. IORGA,
Dacă Baiola e loc şi moşie în ţinutul Banatska Subotica, Lokietek. Acesta pune la respect, 1311-1312, patriciatul „fluvius Crassow”.În 1358, moşia Szekus (Secăş) e situată Sate şi preoţi din Ardeal, p. 131) şi în 1337 se iviseră, deja,

în opinia unor istorici români şi sârbi, realităţile din docu- german din Cracovia, reface „Polonia Mare”, în 1314 şi, „juxta fluvium Karassou”, cam în aceeaşi vreme meşterul cei dintâi misionari ai propagandei catolice „în Severin şi
mentul lui 1355 cu locul Baila (adică Vaila, Vajla, Valea) la 20 ianuarie 1320, se încoronează în Cracovia, capitala Simon şi fiul său Simon fiind menţionaţi ca localnici în părţile alăturate”, „in Ceurin et locis adiacentibus”, fiind
ne aduc tot în Valea Căraşului unde Ştefan, fiul lui Domi- noii entităţi politice pe harta europeană, obţine victoria ţinutul udat de „fluvium Karasu”. Predii ţinând de Illa- vorba de călugări dominicani. Proiectul dominator e rele-
nic dintre cnezii Baciu, în septembrie 1355, zălogea loc de de la Plowce, din 27 septembrie 1331, împotriva teutoni- dia (Ilidia), în valea „Karasso” sunt în 1363, Doboka- vant la 1365, în idealul unui „Banat al Bulgariei”, Ludo-
moşie la Guluez şi 20 iugăre la Baila pentru o marcă ju- lor (războiul s-a desfăşurat între 1327-1332), aliaţi cu patak (?) şi Zechenpatak (Jitin). vic cel Mare promiţând ţarului nevolnic Sracimir, Temes,
mătate. În aceeaşi toamnă a anului 1355, Caterina, nevasta Boemia şi Brandenburgul. În vremea lui Cazimir al III-lea În legătură cu moşia Valea (Ticvani) şi moştenirile Sebusvar, Lugos, Karan, Comiat şi Sebeş, aşadar oferind
lui Dominic, are a treia parte din moşie, „pro quarta parte cel Mare (1333-1370), relaţiile rămân în trena lor belicoa- unui Teodor (Tivadar), se menţionează la 1378 puncte de sprijin în ţinutul Vidinului, Banatul timişan, ce-
puellari” din partea lui Nicolae, fiul lui Iacob de Ciortea, să. Prin pacea de la Kalisz, 8 iulie 1343, teutonii restituie „fluvius Crassou”. Variate sunt şi denumirile comitatului, tăţile castrum Mihald (Mehadia) şi Urscia (Orşova). Iar
o sesie pe bucăţile Ciortea, Guluez şi Baila, completa- polonezilor ţinuturile Kujawa şi Dobrzyn. deşi rădăcina e aceeaşi: Karas, Crasou, Karassou, Crassu, în 1368, Vidinul e încă în stăpânire maghiară când voie-
tă cu pământ de arătură dinspre moşia Zerdahel. Krassow, Krazu, Korassow, Karaszau, Karasu, Krasso. În vodul muntean Vlaicu vrea să-l alunge pe Şişman, ţarul
Că nu e Baiola, ci o coruptelă de la Baila, Vai- Organizări instituţionale medievale 1230 e menţionat comitatul Crassu, în legătură cu preten- de la Târnovo al bulgarilor filo-osmani. Atunci ungurii se
la, Valea stă mărturie un act mai vechi, din 1319, amin- la vremea confluenţelor autohtoni-alogeni ţiile lui Nicolae de Woyla (Voia, Vaja, Valea) asupra unor supără pe Vlaicu, trec Dunărea şi ocupă Severinul. Voie-
tind că familia Baciu, cu o stăpânire pe Valea Agrişului, terenuri, revendicate pe baza documentului emis de An- vodul ardelean vine, tot aici, dinspre „Munţii Banatului”
lângă Ferendia, mai târziu obţine stăpâniri la Bocurundia, În 1200 se menţionează prima dată comitatul drei II şi confirmate de regele Bela. Un Nicolae (Miklos) (pregătirile militare avuseseră loc în preajma sediului de
Oşiacu, Guluez, Ciortea, Baiola, aşadar e mai credibilă o regal Caraş, cu ţinutul din preajma cetăţii Caraşul de Erdsomlyo (Vărădia) şi Krasso e pomenit la 1323 ca şi district Iladia), iar vicevoievodul Nicolae cade în luptă,
localizare între Biserica Albă şi Ciortea decât pe Valea Ne- (Caraşova, Izvoarele Căraşului) care, în veacul XV, Thuouka de Ersomlyo şi Krassofo la 1335. În 1390 sunt cum scrie Ioan de Kukull. În conflict, de partea ungurilor,
rei, în nordul câmpiei bănăţene, unde Guluez ar designa, are 13 cetăţi, 10 oraşe şi 200 de sate. O justificare şi amintite Vărădia (cu alt nume Vizvar, adică Apo „oraşul e prezent şi banul Severinului bănăţean, Ioan Trentul , cel

11
acum, Giulvăz, ori în zona Subotiţa. un garant al statutului de autonomie vor fi districtele de la apă”, vechiul ad Aquae amintit cu prilejul stabilirii menţionat ulterior într-un document din anul 1378.
Cnezatul şi domeniul Valea sunt vaste, desigur, ca româneşti (valahice), Cuieşti, Sebeş, Caran şi Comiat, comunităţii religioase Recidiva-Arcidiva, conform No- Că Banatul de Severin, Căraşul şi ţinutul de peste
întindere, dar el include majoritatea teritoriilor din Ţara Mehadia, Almăj, Caraş, Ilidia, Bârzava, ulterior Caran velei XI a lui Justinian) şi satul aparţinător Erdsomlyo în munţi, cu Mehedinţiul şi nord-vestul Gorjului, alcătuiau o
Caraşului, la vecinătate cu puternicele districte Ilidia şi şi Sebeş luând numele de Caransebeş. cadrul Crassofew. entitate teritorială mult disputată, stă mărturie documentul
Cuieşti. În 1348 e amintit Benkefalva, dar în 1418, Ştefan Că acest comitat Căraş e menţionat documentar abia Cetatea Caraşova apare şi ea în documentele vremii emis de Dan I la 1385, care le include în fostul judeţ Jaleş

de Remetea şi fiii se plâng împotriva lui Petru Benke de la 1200 se explică prin aceea că ungurii au cucerit Banatul cu varii denominări: o menţiune din 1240, apoi un act din şi care a avut lupte cu ungurii în regiunea Mehadia, dar şi
Benkefalva, care a luat de pe moşia lor, Bastwuisse, „qu- dinspre nord. După a doua jumătate a secolului XI încă 1247, emis de Bela IV, care vorbeşte de pământul bravului monede ale regilor arpadieni şi angevini atestă o realitate
inque boves de iobagiorum ipsorum aratris quator boves,” nu se poate vorbi de o reală autoritate maghiară în voie- Ioan (Janos) de Zemlin şi alte moşii din teritoriul Valea unică între Banatul cărăşan şi ţinutul Severinului. Amin-
cu localizări în perimetrul Vărădia-Socolari, oricum pe Va- vodatul bănăţean. Cumanii, vechii aliaţi ai lui Glad, au o „a castro de Crassou exemptam”, în 1266 citim despre tirea unor vechi pretenţii de autoritate o găsim în docu-
lea Nerei şi la sud-est de Biserica Albă. revenire în acest ţinut, conduşi de Kopulci, dar sunt bă- „terram castri de Karassou”, în legătură cu revendicările mentul lui Sigismund din 28 octombrie 1429 şi într-un act
La 1368, „possessio Perlyyke”, „possessionem tuţi de Ladislau în Căraş, pe râurile Timiş şi Pagani (Po- lui Nicolae Woyla (de Valea), în 1323 e castrum, iar docu- emis de Iancu de Hunedoara la 20 octombrie 1444.
Perlyzke”, în lunca Vicinicului, la nord-est de Berliş- gănişul, în Banatul de Munte). La fel se întâmplă cu oastea mentul din 1358 stabileşte cuantumul veniturilor regelui Problema se poate urmări mult mai bine în contex-
te de azi, are opt gospodării şi e prezent în acte la sta- cumană a lui Akus, înfrântă la Orscia (Urscia, Orşova). de la mina aflată pe proprietatea lui Szecsy Nicolae (Mi- tul relaţiilor dintre Ungaria lui Sigismund de Luxemburg
bilirea hotarelor moşiei Valea, pe hotar cu ea şi ce- Până la începutul veacului XIV, românii respiră li- klos) din Szekasbanya pendinte de „castrum regiae maies- şi Ţara Românească din vremea lui Mircea cel Mare pe
tatea Ilidia. Ceva mai devreme, Brancfalva aparţine ber, sunt beneficiarii propriului efort de a-şi apăra aceste tatis Crassou”. În 1389 alt document face menţiuni despre care, într-o scrisoare trimisă comitelui Ioan de Paszto, la
cetăţii regale Ersomlya de Vârşeţ. Comitele de Caraş, libertăţi. La 1254, regele Bella IV îi scrie Papei Inocenţiu un „castellanos vostros de Crassofew” reluată şi la 1390 23 martie 1395, regele maghiar îl numeşte „măritul băr-
Posa de Zeer, emitea un protest împotriva ocupării forţa- că ungurii nu pot apăra cetăţile, n-au această „ştiinţă”, pe şi 1520, alte denumiri întâlnite în documente pentru ce- bat, domnul Ţării Româneşti”. Poate şi pentru a elimina
te a unor locuri din componenta cnezatului Valea, „quas- când un alt rigă al timpului, Sigismund, nota într-un docu- tatea cărăşană fiind Krassova (1369 şi 1390), Karasso- aceste interminabile polemici în zona ţinuturilor transfron-
dam possessionis castri domini regis Ersomlya vocati ment că tocmai românii sunt aceia care ştiau să ridice, să ba şi Crassofeu (1378) „Karas-ba” şi Crassow (cas- taliere, Mircea va înfiinţa bănia de Severin, iar la 1406, la
Steepkfalva, Lukaya, Bykesd, Harasthowth, Brancfalva, apere şi să conserve „ castre şi castele”. trum Crassow, în 1260, 1382 şi 1427), Karasova (1673) cetatea Severinului, se va întâlni cu Sigismund. D. Onciul
Feketeizwar et Nenegteluk”. Lukaya poate fi Lunka, Lun- Din păcate românii Banatului, ca şi cei ai Transil- şi Krassovara. În 1550 e oppidum Krasso. a discutat cândva titlul lui Mircea cel Bătrân şi posesiu-
ca, la nord de vechiul Petrovăţ, Bykesd este Berkas-ul po- vaniei, vor trebui să suporte secole la rând efectul „legilor O aşezare demonstrând continuităţile civilizaţiei lo- nile rezultând din această intitulaţie. Meritul lui Onciul,
menit de Pesty în hotarele Cacovei astfel că localizarea execrabile şi sanguinare” Deposedările populaţiei locale cale de-a lungul istoriei este, în ţinutul cărăşan, vechea Ar- însă, e acela de a fi restituit titlurile voievodului muntean
propusă încă din veacul XIX în ţinutul Vărădia pare potri- nu ţin cont de tradiţia dreptului cutumiar, iar daniile rega- cidava, pe drumul roman de odinioară Lederata-Tibiscum. din diplomatica latină, aşa cum au fost ele identificabile
vită cu realitatea istorică.Valea e istorie. Un alt exemplu că lităţii în favoarea unor supuşi fideli încalcă până şi princi- La 1277 e pomenit castellanus de Ersumlya et de Karasfw, în textele tratatelor cu Regatul Poloniei, din 20 ianuarie

Pag. 20 Pag. 21