Page 25 - Revista Morisena_nr_3_2016

MORISENA nr. 3/2016 Revistă trimestrială de istorie

1390 şi din 6 iulie 1391. Partea din titlul voievodului „şi la 28 ianuarie 1494, cucereşte Semendria (Smederevo), Alexandru cel Bun, succesul însemnând, prin prima pace polone. Mult mai târziu, prin Tratatul de la Cracovia, 10
stăpânitoriul celui de la Severin” e explicată luându- dar şi solicitările de mai târziu ale domnului Şerban de la Torun, pierderea ţinuturilor Mazovia şi Dobrzyn în aprilie 1525, încheiat şi semnat între regele Sigismund I
se ca bază a argumentaţiei vechimea menţiunii care se Cantacuzino, survenind probabil din amintirea acestor favoarea Poloniei şi a teritoriului Samogitia, care trece şi Marele Maestru al Ordinului Teuton, Albert de Bran-
regăseşte, înainte de Mircea, în documentele din vremea tranzienţe de autoritate asupra teritoriului, revendicat de-o la Lituania, plus despăgubirile băneşti. Un nou război, denburg, Prusia va deveni, paradoxal pentru ceea ce vor fi
lui Vladislav-Vlaicu (1364-1374), teritoriul fiind şi cauza parte şi de alta, voievodul muntean cerând feude în Ardeal încheiat cu victoria de la Marienburg a alianţei împotri- evoluţiile ei de peste veacuri, feud al coroanei Poloniei, iar
conflictului dintre Basarab I şi Carol Robert. În mormântul şi Banat. În discursul istoriografiei naţionale de până va cavalerilor, a fost începutul sfârşitului pentru ordinul ordinul e secularizat, prin încorporarea Mazoviei, în 1526.
lui Tihomir, posibil tată al lui Basarab I, s-a descoperit şi la 1918, situaţia e de asemenea menţionată ca exemplul teuton. Însusi Ulrich von Jungingen, marele maestru şi Începuturi de triumf şi marasm au marcat, aşadar,
o monedă bătută cu chipul lui Ladislau IV Cumanul, iar unui fragment de unitate politic-teritorială românească conducătorul ordinului, a pierit pe câmpul de bătălie odată unul din grupurile ce şi-a construit, în prefeudalism,
într-unul din mormintele bisericii vechi din Câmpulung, anticipând unitatea noastră statală. Pentru Nicolae Iorga, cu 50 din cei 60 conducători de vază ai teutonilor. Merită renumele în temeiul ideii creştine, pentru a sfârşi
aceea ctitorită de acelaşi Basarab I, un obol de argint al de pildă, Banatul (el foloseşte denumirea consacrată a lui amintit că succesul ar fi fost compromis fără aportul celor lamentabil, peste secole, adică încorporat capriciilor
lui Carol Robert. Regele maghiar voia să „recupereze” Griselini, de „Banatul Timişoarei”, deşi termenul ascunde 400 de luptători de elită moldoveni trimişi de voievodul politicii din centrul şi estul continentului. Activităţile,
acel teritoriu şi avea în vedere, probabil, realităţi relative în realitatea lui Banatul istoric, aşadar de munte, de câmpie Alexandru cel Bun să-i ajute pe polonezi. Pacea de la evoluţiile ordinului, bilanţul participărilor ordinului la
cum ar fi acelea din textul Viaţa Sfântului Gerard unde se şi cel inclus, după 1920, în componenţa Serbiei, deşi era Mielno, 27 septembrie 1422, aduce pierderea teritoriilor istoria comunităţilor etnice din aceste părţi au avut atingere
spunea că ducatul bănăţean al lui Ahtum, supus la 1003 majoritar românesc) „nu e decât o prelungire, cu aceiaşi de peste Niemen şi renunţarea definitivă la Samogitia. cu istoria românească. Aşa cum am vrut să subliniem încă
de Ştefan cel Sfânt, se întinde spre est „până la Vidin şi înfăţişare, a Banatului nostru oltenesc, adică a pământului Ordinul păstrează teritoriile Klapeida şi Pomerania. o dată în studiul nostru, realităţile bănăţene ale veacurilor
Severin”. În dezvoltarea examinărilor sale asupra titlului dintre Olt, Cerna, Carpaţi şi Dunăre.” Un soi de kairos, mâna destinului, îi urmează peste XIII-XVI evidenţiază şi pagini ale convergenţelor autoh-
voievodului muntean, istoricul Onciul confirmă, pe baza Aşadar, nu e greşit să afirmăm că realităţile din ţinu- tot pe membrii temutului ordin. Fostele grupări ale gladi- ton-alogen sub semnul prezenţelor sporadice ale membri-
bibliografiei pe care atunci o avea la îndemână, faptul tul graniţei bănăţene, aceea cărăşano-almăjeană, la conflu- ferilor cărăşeni au mari probleme de identitate. Poate din lor Ordinului Cavalerilor Teutoni în Banatul de Munte, în
că banatul de Severin e o denominare generică a unui te- enţa cu ţinutul Severinului muntean, anticipează unificările acest motiv, desigur, nu singurul, la 9 octombrie 1428 şi ţinutul cărăşan.
ritoriu mai mare, incluzând fâşia din Mehedinţi şi Gorj cu teritoriale româneşti de mai târziu. Dar toate informaţiile din dorinţa delimitărilor clare ale frontierei cu Serbia şi
cetatea Severinului, dar şi sud-estul Banatului, comitatul de până acum, legate de tema noastră, arată şi altfel de Ţara Românească, regele maghiar Sigismund de Luxem- NOTE:
Severinului cu centrul în castrum Myhald (Mehadia) şi continuităţi legate de realităţi cotangente ale istoriei autoh- burg promite Banatul de Severin, incluzând atunci şi ţi- 1. Vezi comentariul, pe baza unei bibliografii importante, la FR.
comitatul Căraşului, aşa cum acesta era delimitat în dona- tonilor şi ale alogenilor. Între acele remanenţe de organi- nutul cărăşan cu Clisura, Marelui Magistru al Ordinului KILLYEN, Formarea şi evoluţia comitatului Braşovului, în „Studii şi
ţia făcută la 1247 cavalerilor ioaniţi: „terram Woyla iuxta zări mai mult sau mai puţin instituţionale se pot enumera Teuton, Radwitz. Cavalerii au jurisdicţie în districte- Articole de Istorie”, VII, Bucureşti, 1965, p. 7-39; cf. pentru aceeaşi
19
Danubium a castro de Carasou exemptam” Un document destule argumente din mediul cărăşan. Turnul din Caco- le Mehadia, Almăj, Iladia-Ilidia, unde sunt citaţi 643 de problemă şi E. LUKINICH,, L. GÁLDI, L. MAKKAI, Documenta
păstrat în arhiva locală, confirmând statutul ţinutului că- va-Grădinari, şi azi în picioare, ar putea avea, de pildă, o cnezi români, adică 126 Ilidia, 293 Almăj, 293 Mehadia. historiam Valachorum in Hungaria illustrantia usque ad annum 1400
răşan de placă turnantă între Banat şi Ţara Românească explicaţie tocmai în legătură cu aceste realităţi confluen- La instalarea teutonilor, cel puţin formală, în 1428, p. Christ., Budapest, 1941, separatum, passim; ***, Magyar Történet,
şi cercetat de Sim. Sam. Moldovan, vorbea de un „banus” te. El e parte dintr-o organizare militară cândva extinsă, călugării minoriţi nu agreează ideea şi nemulţumirea lor se I, Budapest, Akadémiai Kiadó, 1957, p. 23-30; F. PESTY, Az eltünt
între membrii ordinului ioanit, probabil un localnic con- după 1250. Nu ne gândim la argumentul, acum caduc, al cumulează cu opoziţia unor cnezi români din districtul Ca- magyar vármegyék, Budapest, 1880, p. 28-46; C. DAICOVICIU, ŞT.
vertit la această grupare militar-religioasă. În exprimarea reliefului favorabil, propice dar ne gândim că documentul ransebeş. Iată de ce survine, la 5 decembrie 1428, Diplo- PASCU, V. CHERESTEŞIU, T. MORARU, Din istoria Transilvani-
din text, „terra Zeurino” includea, aşadar, sudul Banatului din 1378, amintind biserica de lemn pe fundament de piatră, ma lui Ludovic I, spre a calma puţin lucrurile. Teutonii ei, ediţia a III-a, I, Bucureşti, Editura Academiei, 1964, p. 43-45; GH.
20
şi vestul Olteniei. Or, dacă niciodată n-au intrat în posesia de pe moşia Valea („ecclesia partim in lignis et partim in la- primesc 24-30 cetăţi şi fortificaţii, 238 bombarde, privile- CIULEI, Autonomia juridică a românilor din Banat în evul mediu,
teritoriului aceşti cavaleri ai Casei Ospitalierilor, în frunte pidibus constructa” ar explica în ce măsură vorbim de astfel gii. Nu sunt menţiuni în documentele păstrate până la noi în „Banatica”, V, Reşiţa, 1979, p. 285-290; M. HOLBAN, Din cronica
21
cu venerabilul mare preceptor Rembald, în schimb Mircea de „continuităţi”. Credem că turnul e parte dintr-o const- că toţi cnezii ar fi recunoscut autoritatea lui Nicolae de Ra- relaţiilor româno-ungare în secolele XIII-XIV, Bucureşti, 1981, passim;
îl stăpânea, cel puţin o vreme fiindcă, după moartea lui, rucţie care nu avea, la început, destinaţie religioasă. Abia dwitz, o vreme ban de Zewrin, Zeurin, Severin. Exemplul N. IORGA, Români şi Slavi, Români şi Unguri, Bucureşti, 1922, pas-
Sigismund de Luxemburg trimite în toamna anului 1419 după 1360, fortificarea paramilitară a zonei fiind abando- este acela al almăjenilor, la 21 august 1430, Marele Maes- sim; K. TAGÁNYI, Megyei önkormányzatunk keletkezése, în „Törté-
pe Pippo Spano să „anexeze” Banatul de Severin, cu cetă- nată, localnicii au încadrat turnul în arhitectura unei biseri- tru al Ordinului Cavalerilor Teutoni ajungând a se plânge neti Szemle”, Budapesta, 1913, p. 57-559;
ţile Mehadia (citată la 1428, lângă „Castrum Cewryn”) şi ci ortodoxe, dar cu altfel de material de construcţie. Harta lui Sigismund. Iar regele încearcă să-l atragă de partea sa ŞT. PASCU, Les institutions centrales des Pays Roumains à
Orşova, iar la 9 octombrie 1428, din dorinţa delimitărilor militară din secolul XIV, menţionată şi în Tractatus de re pe un nemulţumit, Vlad de Bizerea, la 30 noiembrie 1429, l’époque féodale, în „Bulletin de la Faculte de Lettres de Strasbourg”,
clare ale frontierei cu Serbia şi Ţara Românească, regele militari et machinis bellis, realizată de Paulus Sanctinus oferindu-i bunuri mobile şi imobile în Caransebeş. Vlad se 45, nr. 5, 1967, p. 385-406; K. HOREDT, Contribuţiuni la istoria Tran-
maghiar promite ţinutul marelui magistru al ordinului teu- Ducensis pentru Sigismund de Luxemburg, remarca un as- refugia, însă, în Ţara Românească, la Dan al II-lea, iar cele silvaniei între secolele al IV-lea şi al XIII-lea, Bucureşti, Editura Aca-
ton, Radwitz. Cavalerii au jurisdicţie în districtele Meha- pect ciudat, semnalând în acelaşi loc, am spune, simboluri 13 sate ale sale sunt date lui Radwitz şi reluate la moartea demiei, 1958, p. 37-51
dia, Almăj, Ilidia unde sunt citaţi 643 cnezi (126 Ilidia, 293 lipite unul de altul, un turn de observaţie militară şi o bise- lui Sigismund. Din vara lui 1432, teutonii arată că nu re- 2. A. PROT, Die Burgen des Burzenlandes, în „Siebenbürgisches
Almăj, 293 Mehadia). Din aceleaşi considerente, Sigis- rică „eretică” (necatolică, adică). Era, probabil, vremea în zistă osmanilor prea mult timp şi lasă apărarea provinciei Archiv”, I, Köln-Graz, 1962, p. 25-70; C. C. GIURESCU
mund emite, la 1430, Regulamentul militar pentru apăra- care utilităţile construcţiei se pliază, în sensul anulării des- bănăţene tot celor care au apărat-o şi până atunci, autohto- (coordonator), Istoria României în date, Bucureşti, Editura Enciclope-
rea graniţelor din Ţara Românească şi Turcia. La vremea tinaţiei anterioare. Că nu mai există în întregul ei biseri- nilor români. Din aceleaşi considerente, Sigismund emite, dică Română, 1972, p. 64; G. TREIBER, Die Anfänge Kronstadts, în
aceea (document din 1438), Iancu de Hunedoara, ban de ca, asta se explică prin perisabilitatea noii construcţii care la 1430, Regulamentul militar pentru apărarea graniţelor „Das Burzenland”, III, 1, Braşov, 1928, p. 51
Severin, are o moşie în Banat, fiind menţionată şi o loca- integrase în ansamblul ei şi turnul, o construcţie ridicată din Ţara Românească şi Turcia. Tot atunci, trupe pregă- 3. A. OŢETEA, Istoria lumii în date, Bucureşti, Editura Enci-
22
litate, Kursumlija, la 1447-1448, un derivat probabil din în sistemul edificiilor cu destinaţie militară concretă, tite, antrenate în Banat, iau parte la războiul cu polonezii, clopedică Română, 1972, p. 81
mai vechile Chery, Charam, Choron, oraşul de pe Căraş. modul asamblării elementelor componente amintind de din 1430-1431, pe un traseu incluzând Liov şi cetatea Ca- 4. ***, Documente privind Istoria României. C. Transilvania,
Din aceeaşi dorinţă expresă a regalităţii maghiare de a se edificiile ordinului, unele păstrate şi azi în diverse puncte meniţa, cu victorii şi înfrângeri. secolele XI, XII şi XIII, volumul I, Bucureşti, Editura Academiei, 1951,
asigura şi păstra stabilitatea administrativ-politică în zona geografice din Europa de Est şi Centrală. După această dată, îi mai avem menţionaţi pe ca- Documentul nr. 77, de la p. 151; reluat şi la F. KILLYEN, lucr. cit., p. 9
de graniţă, Ladislau V întăreşte, la 1457, privilegiile celor După 1400, conflictele reizbucnesc, polonezii având valeri în bătălia pierdută la Zarnowiec, 1462. A doua pace 5. G. ROSLER, Die deutschen Ritter im Burzenland, în „Das
opt districte româneşti. de partea lor, mereu, solidaritatea etniilor vecine. La 15 de la Torun, semnată la 19 octombrie 1466, înseamnă Sächsische Burzenland einst und jetzt”, Braşov, 1925, p. 15-20
Sub semnul clarificărilor de autoritate în ţinutul iulie 1410, bătălia de la Grünwald, când este ucis Marele pierderea altor importante teritorii precum Kubu, Elbing, 6. F. KILLYEN, lucr. cit., p. 9; tot aici, E. C. LĂZĂRESCU, Note
cărăşan şi al Banatului de Severin, s-ar putea situa şi campania Maestru Ulrich von Jungingen, este o victorie a alianţei Christburg, Gdansk, Michelau, Marienburg şi Pomerania, despre documentele Ţării Bârsei şi Cavalerii Teutoni, în „Ţara Bârsei”,
celebrului „judex curiae”, românul Pavel Chinezul care, polonilor cu lituanienii, tătarii şi românii din Moldova lui Ordinul Cavalerilor Teutoni devenind vasalul regalităţii 1934, p. 4

Pag. 22 Pag. 23