Page 35 - Revista Morisena_nr_3_2016

MORISENA nr. 3/2016 Revistă trimestrială de istorie

În faţa mesei, Meda şi Roşca vociferau şi băteau cu şi ameninţat să fie târât şi pe scări, am ţipat şi m-am repe- putut să se spele. Auzind însă că mulţimea urca din nou teptat Vellan, care trebuie să se urce în maşină. Subsemna-
pumnii în masă, Vellan negăsind nici un moment priel- zit în mijlocul mulţimei, de unde l-am ridicat, ajutându-i a scările, s-au ascuns în biroul Dactilografie. (29) tul, înţelegând că prezenţa maşinilor menţine şi mulţimea
nic pentru a le răspunde. Intrat şi el în birou, Munteanu coborî trei trepte, dar de unde a fost îmbrâncit din nou şi a Legat de aceleaşi momente, Danielescu scria astfel prezentă în faţa Direcţiunei, am făcut în aşa fel încât ma-
aprecia: „În momentul când am ajuns lângă masă, unul căzut pe scări.” (20) în declaraţia sa: fiind adus Vellan din curtea Direcţiunii, şinile să plece. Între timp însă, furia lui Meda asupra mea
din muncitori – nu pot să-mi dau seama dacă chiar unul Şi Munteanu asistase la această scenă: „Cei doi „am ajutat până l-am aşezat pe fotoliul din biroul Secreta- se înteţea şi câţiva muncitori din mulţime, văzându-mă ex-
din cei doi sus-menţionaţi – a apucat de masă, voind să o agresori au continuat să-l târască pe dl. director în jos pe riatului Direcţiunei”. (30) Dar, fiind ameninţat cu o nouă pus, m-au îndepărtat spre periferia îngrămădelii de lume,
tragă înainte. Am pus mâna pe acesta, admonestându-l şi scări, spre ieşirea din clădirea Direcţiei. Nu am văzut pre- descindere a muncitorilor, el „a fost dus în biroul de Dac- sfătuindu-mă să dispar. Într-adevăr am plecat, fără a mai
reuşind chiar să-l calmez, explicându-i că nu e frumos să cis dacă ei au tras de picioare pe dl. director”, deoarece tilografie, al treilea de la cabinetul său, de dna Cârciu, şti ce a urmat.” (39)
procedeze de aşa manieră.” (11) Meda s-a apropiat de Ve- Munteanu rămăsese mai în urmă, împreună cu Musteţiu. funcţionară la teleimprimator, ing. Munteanu, ing. Strobl, Doar după plecarea muncitorilor, cazul a putut fi
llan. Munteanu declara: „M-am interpus între aceştia doi (21) Iar locotenent-colonelul Danielescu relata că, după maior Ionescu Pancu”, consemna Alexandru Bontoş. (31) raportat prin teleimprimator de către Bontoş la Direcţiu-
din urmă, căznindu-mă să-l calmez pe Meda.” Vellan i-a câteva minute, auzind strigăte de femei pe coridorul de la Momentele de suspans care au urmat au fost intens trăite nea Generală din Bucureşti şi a putut veni doctorul Bellu,
cerut lui Meda „să vorbească din faţa mesei şi fără a se etajul I, „am văzut câţiva muncitori care târau de picioa- de Victoria Cârciu: „Uşa spre alt birou a fost încuiată, iar care l-a pansat. „Avea mari dureri, dar în tot timpul nu a
apropia.” (12) Pancu Ionescu considera legat de aceeaşi re pe dl. director Vellan spre trepte. Muncitorul Roşca se (cea) care da spre coridor era descuiată şi mulţimea deja scos nici un cuvânt”, observa Victoria Cârciu. (40) Vellan
chestiune: „Acest fapt a supărat foarte mult pe muncitori şi oprea şi dădea cu piciorul încălţat cu bocanci în spatele în faţa uşii. Agitată cum eram şi negăsind în grabă cheia a mai putut trece prin biroul său, închizându-şi dulapul de
i-a determinat probabil să devină agresivi.” (13) Iar Mun- dlui director. M-am apropiat şi am pus piciorul în dreptul potrivită din teancul de chei ale Direcţiunii, am susţinut-o fier şi luându-şi ochelarii, haina şi bastonul. Apoi a fost
teanu adăuga: „Muncitorul Meda m-a izbit într-o parte, a corpului d. director şi de data asta nu l-a mai lovit. Mun- cu umărul (în acest timp, ei încercau, însă văzând că uşa condus la vila Direcţiunii, unde a discutat cu directorul
pus mâna pe scaunul d-lui director, trăgându-l brusc înspre citorul Roşca s-a repezit la mine, înjurându-mă: «du-te în nu cedează, au crezut-o încuiată) până am reuşit să o în- Miculescu şi cu delegaţii sindicatului Fărcăşescu, Măruia,
el. Dl. director Vellan a căzut jos. Înainte de a se ridica în … mă-tii, căţelul lui Vellan». M-am ferit şi nu m-a putut cui.” (32). Negăsindu-l pe Vellan, bătăuşii au năvălit în Lupşa, Tămaş şi Alexandru. (41) După o oră şi jumătate
picioare, muncitorul Meda i-a troznit scaunul în cap. După izbi.” (22) În cele din urmă, ameninţat din nou de Roşca, biroul lui Bontoş: „Eu am rămas în biroul meu, unde peste de la plecarea sa fortuită, Munteanu s-a întors în biroul
această primă lovitură, au curs şi altele, din partea a încă locotenent-colonelul Danielescu s-a retras într-un birou, 2 minute au intrat vreo 10-12 dintre agresori. Alţii, vreo lui Vellan, unde se afla acesta, împreună cu întregul comi-
4-5 muncitori, dintre care nu pot să-mi reconstituiesc decât revenind mai târziu. 30-40, erau pe coridor. Muncitorul Meda a început vorba tet sindical. Toţi îşi manifestau indignarea faţă de faptele
figura lui Roşca.” (14) Şi pe scări, în ciuda opoziţiei muncitorilor şi a cu mine: să le arăt unde este ascuns domnul director, că nu petrecute. „Se primise ştirea între timp că cei doi agresori
În timp ce Meda a apucat de scaun, unii vociferau: înjurăturilor muncitoarelor, Victoria Cârciu l-a ajutat va scăpa, să le deschid dulapurile mele că acolo e ascuns, fuseseră arestaţi la sediul partidului comunist din localita-
„afară cu el”. (15) Pancu Ionescu continua astfel declaraţia din nou pe Vellan să se ridice şi să coboare mai departe că el ne-a mâncat ajutorul de iarnă şi drepturile muncito- te.” (42) Se va dovedi ulterior că acesta nu fusese decât un
sa: „Dl. director s-a ţinut de masă, masa a căzut jos cu către ieşire. „Pe ultimele trepte a mai fost trântit o dată rilor. Am deschis dulapurile, le-am arătat că nu e ascuns simplu zvon. „Am plecat de la vilă împreună cu comitetul
capătul din dreapta şi dl. director la fel a fost împins jos, şi a căzut pe umărul şi braţul drept.” (23) La un mo- în ele nimeni, le-am recomandat să se liniştească, că un central al sindicatului la spital pentru a ne interesa de soar-
primind în acelaşi timp o lovitură dată de muncitorul Meda ment dat, Vellan, sprijinit de un pompier şi de Victoria om rănit a fost dus să fie îngrijit, că în drepturile lor nu i-a ta d-lui Musteţiu, continua el. De acolo m-am înapoiat la
cu traista în cap. Scaunul rămas liber a fost apucat de un Cârciu, a reuşit să se ridice în picioare, dar a fost din scurtat Direcţiunea, şi îşi pot valorifica pretenţiile pe cale vilă cu dl. dr. Bellu, care a însoţit imediat pe dl. director
alt muncitor (pe care nu-l reţin) şi cu el a lovit în capul nou „izbit puternic” de Meda, „căzând în faţă, parcur- legală, prin sindicat. Meda, cel mai furios, a înjurat trivial Vellan la Timişoara, unde acesta trebuia să fie examinat la
dlui director, s-a produs o învălmăşeală în care mai mulţi gând o traiectorie printr-o circonferinţă de 120 grade, pe toţi, şi Direcţiunea şi sindicatul cu Musteţiu şi Puvak, Spitalul central de un medic oculist.” (43) Plecarea a avut
muncitori au lovit pe dl. director.” (16) Munteanu şi Iones- lovindu-se cu capul de scări.” (24) care au vândut muncitorimea. Împreună cu cei doi ofiţeri loc la ora 18,30, Vellan fiind însoţit şi de ing. Strobl. (44)
cu l-au ajutat să se ridice în picioare. Grupul agresorilor În tot acest timp, Vellan, conform declaraţiei lui şi cu dl. ing. Vinţkovsky, sosit între timp, am reuşit să li- Ce a urmat după agresiune, a fost sintetizat de dr. Antoniu
i-a ameninţat, determinându-l pe Munteanu să părăsească Munteanu, nu avusese „nicio ieşire cel puţin cu glasul ri- niştim muncitorii agitaţi, care pe la ora 16,15 au părăsit Marchescu, a cărui relatare o redăm pe larg în continua-
încăperea, iar lui Ionescu, Meda i-a spus că îl vor da „afară dicat la adresa vreunui muncitor şi nicidecum nu a fost ca- clădirea cu ameninţări că nu va scăpa de mâna lor.” (33) re: „Preşedintele sindicatului din Reşiţa îl căută pe şeful
ca pe Staricu”. L-au luat pe Vellan, iar Ionescu a rămas în pabil să lovească vreun muncitor şi nu a lovit pe muncito- Urcând în biroul unde se aflau ofiţerii Ştefănescu şi Ionescu, Poliţiei la telefon. Mă prezentai eu şi-mi răspunse Muste-
birou. (17) Încurajaţi de vociferările aprobative ale grupu- rul Meda.” (25) Iar Munteanu continua astfel: „În faţa uşei aceştia au reuşit să îi liniştească pe moment „şi împreună cu ţiu, comunicându-mi că împotriva dir. Vellan s-a săvârşit,
lui de muncitori, Meda şi Roşca l-au tras pe Vellan afară Direcţiei am reuşit să smulg pe dl. director din mâna celor ei am coborât în curte”. Acolo a venit şi inginerul Vinţkovs- după ora 15, o agresiune, de pe urma căreia a suferit gra-
din birou, „continuând cu loviturile”. În uşa biroului a ve- doi agresori mai sus însemnaţi, care continuau să-l loveas- ky, „care a căutat să-i convingă pe muncitori să meargă la tre- ve leziuni. Eu abia sosisem acasă de la birou. Eram com-
nit şi Musteţiu, “pe care l-am îndemnat să liniştească mul- că”, fiind ajutat în acest sens şi de Musteţiu. Atunci Meda, burile lor. După puţin timp, muncitorii s-au împrăştiat.” (34) plet dezorientat. Sasu, şeful Poliţiei, care locuia la mine,
ţimea şi să-mi ajute a-l scoate pe dl. director dintre cei doi „înfuriat de reuşita noastră şi neascultând de sfaturile liniş- Negăsindu-l pe Vellan în interiorul clădirii, grupul a reve- nu era acasă şi deci nu puteam să-i fac nici o comunicare.
muncitori, Meda şi Roşca.” (18) Încercările lui Musteţiu titoare pe care le dădeam, s-a năpustit asupra d-lui Muste- nit după alte câteva minute afară, unde se afla în continuare Îl întrebai pe Musteţiu dacă îmi poate da detalii. Îmi răs-
nu au reuşit. Bontoş, aflat şi el în apropiere, a reacţionat ţiu, lovindu-l cu o traistă în cap. Dl. Musteţiu, simţind sân- inginerul Munteanu: „După înapoierea lor din Direcţiune, punse că şi el a fost lovit, în timp ce, în calitate de preşe-
în următorul mod: „Am sărit în biroul de alăturea la tele- gele curgând, s-a retras, sprijinit de nişte muncitori.” (26) au venit la subsemnatul Meda şi Roşca. Meda Ioan a înce- dinte al sindicatului, intervenea pentru potolirea spiritelor.
fon, cerând Poliţia, sindicatele, pe dl. dr. Bellu, Salvarea În acest timp, Vellan, ajutat de mai mulţi oameni, între put vociferând să-mi reproşeze faptul că îl împiedecasem Mă dusei în grabă la Direcţiune (…). Intrai în biroul lui
şi Direcţiunea Generală la Bucureşti. La Poliţie am cerut care pompierul amintit şi Victoria Cârciu, a putut să se ri- oarecum de a lovi pe Vellan. Am încercat forţându-mi cal- Vellan. Totul răvăşit, masa lungă răsturnată, vasele spar-
ajutor de la dl. Imbrea, ofiţer de serviciu, la sindicate nu s-a dice şi să reintre în clădirea Direcţiunii. „Încăerându-se cu mul să explic că intenţiunea mea a fost de a-l împiedica să te, hârtii împrăştiate pe jos, iar pe alocurea pete de sân-
prezentat nimeni. În timpul când telefonam, muncitorii au dânsul (cu Musteţiu, n.n.), am profitat de ocazie şi m-am facă o crimă. S-a răstit la mine, spunând că e convins că e ge. Era(u) Vellan, N. Bellu şi încă câţiva funcţionari.
ridicat forţat din cabinetul său pe domnul director Vellan retras cu dl. dir. Vellan în clădire”, menţiona aceasta din bine meritată chiar crima când e vorba de Vellan. Privind Vellan era bandajat. Calm, ca de obicei, mă primi cu un
şi (l-au) scos din clădire. Auzeam ameninţări cu moartea, urmă. (27) În schimb, Munteanu a rămas în faţa Direcţi- către fereastra Direcţiunei, îl înjura pe Vellan, atribuindu-i zâmbet de mulţumire. Mă socotea apropiat lui. Preocu-
huiduieli.” (19) Intrigată de zgomotul mare din interiorul unii: „Eu însă am rămas jos, continuând să potolesc furia şi calificativul pe care îl reproduc aici «bolşevic».” (35) parea lui de căpetenie era să nu aibe efecte dezastruoase
clădirii Direcţiunii, mai ales de glasurile de femei care stri- celor doi agresori.” Încercările sale au rămas fără efect, Între timp, în faţa Direcţiunii au ajuns două maşini, veni- asupra exploatării acest «act izolat şi necugetat al unor
gau „făceţi-i ca lui Staricu”, funcţionara Victoria Cârciu deoarece după câteva minute, Meda a îndemnat mulţimea te în ajutorul lui Vellan. Erau, după Munteanu, „camionul oameni greşit informaţi, dar desigur cu fond sufletesc
de la Secretariatul birou teleimprimator a ieşit pe coridor să intre din nou în Direcţiune, vociferând că el „vrea să-l Crucei Roşii şi un Dodge al Direcţiunei.” (36) Conform bun». Nici un cuvânt de ură n-a rostit tot timpul cât am
şi puţin mai târziu a văzut cum muncitorii „târau pe dl. omoare pe Vellan”. El a fost urmat de un grup de 10-15 lui Bontoş, era vorba de „Salvare şi turismul 258.” (37) mai stat cu el, până când a plecat cu maşina la spitalul din
dir. Vellan, plin de sânge pe faţă, piept şi mâini, grav ră- muncitori, în frunte cu Roşca. (28) Intrând înapoi în Di- Muncitorii s-au agitat din nou. „S-au luat la ceartă cu şofe- Timişoara. În curând se adunară în jurul lui reprezentanţii
nit la ochiul stâng şi cu o lovitură destul de serioasă la recţiune, Vellan şi însoţitorii lui au pătruns mai intâi în rii.” (38) În relatarea lui Munteanu, „muncitorul Meda a muncitorilor (Ilie Fărcăşescu, Traian Cercega, Matischak
ochiul drept. Când am văzut pe dl. dir. Vellan trântit pe jos biroul său, unde „şi-a aranjat unele acte de pe masă” şi a îndemnat mulţimea să rămână acolo, întrucât trebuie aş- şi alţii), funcţionarii superiori, în frunte cu ing. Romulus

Pag. 32 Pag. 33