Page 101 - Dusan Baiski - Razboi in Banat

Război în Banat - Studii monografice

„Șvabul Hüpfl Ioan, din Comuna Șag, venit în concediu din
armata germană, povestește următoarele:
Este încontinuu înjurat, pronunțându-i-se cuvântul țiganilor de
ce ați venit aici. Dorm pe saltele umplute cu rumeguș de cherestea. Se
plânge că pe săptămână mănâncă 2 bucățele de carne. Pâinea foarte
rea și neagră. Pachetele ce le primesc de acasă sunt toate violate și
mâncarea lipsă. Când a plecat din concediu, a plâns zicând că ultima
dată când mai vede Șagul, afirmând că dacă nu moare de glonț, va
muri de foame sau mizerie.“

Într-o altă notă informativă , nr. 906/14 ianuarie 1944, același
98
subofițer C. Sperdea va raporta către Legiune, printre altele:
„1/. Nu s-a vorbit de voluntarii germani că se va aduce la
conducere guvernul legionar, pe motiv că nu se mai dau trupe
Germaniei.-
2/. Nu s-a discutat că nici în Germania nu este dreptate și că cei
bogați stau acasă.-
3/. În ce privește traiul din Germania, se vorbește că este lipsă
de alimente și populația și armata suferă de foame. De asemenea, este
lipsă de tutun. Șvabii veniți în concediu fiind dintre cei mai bogați, în
discuții lasă să se înțeleagă că și în Germania merge cu șperțuri, dar
nu voiesc să declare.“

Despre situația grea din Germania va scrie în nota sa informativă
99
din 18 ianuarie 1944 și șeful P.J. Fibiș (semnătură indescifrabilă),
așa cum reieșea aceasta din discuția sa cu Masnic Martin din comuna
Remetea Germană (nume care circula în paralel cu cel de Remetea
Mică sau Remetea Nemțească, n.n.):
„Populațiunea în Germania primesc la zi câte 250 gr de pâine,
câte 250 gr. de carne la o săptămână, iar care vrea să taie porc li se
cântărește și lasă cantitatea după numărul membrilor de familie socotit
tot 250 gr. de om la săptămână neavând voie a avea mai mult, ouă nu
au mai văzut de mai mult de 4 luni de zile.-
Tot numitul ne-a mai spus că acolo toată populația se exprimă
că biruința va fi a lor, iar care ar îndrăzni să spună altcum îl ridică dela
domiciliu și nu-l mai vede nimeni cât îi lumea, ceea ce înseamnă că ori
este internat în vreun lagăr sau îi omoară.“

98 Ibidem, f. 19.
99 Ibidem, f. 24.
99