Page 197 - Dusan Baiski - Razboi in Banat

Război în Banat - Studii monografice

Ei bine, în lista anterioară acestui text copiat de pe documentul
original se mai pot adăuga trei semne de întrebare:
h) Autorul, cu un rol foarte important în cadrul I.G.J., cu acces
la rapoartele inspectoratelor și legiunilor de jandarmi din România și
pentru a-și salva pielea sau colegii, să fi pus pe seama P.C.R. și U.R.S.S.
propriile sale închipuiri? Dacă da, minunat talent de povestitor! Dar ce
păgubos pentru România și pentru zecile de mii de morți, răniți, mutilați
pe viață și dispăruți, când și în cazuri extreme, de război mondial, se
însăilează rapoarte și ordine fără nicio bază reală!
i) La 4 septembrie 1940, la putere ajunsese Mișcarea Legionară.
Ordinul citat să fi aparținut vreunui oponent politic (cel puțin după
retorica utilizată)?
j) Datele obținute de către P.C.R. fuseseră, de fapt, furnizate
de unul sau mai multe din partidele românești tradiționale, pentru a
submina autoritatea la putere în momentul respectiv?
După datele ce transpar din documentele de arhivă, anul 1940
a fost unul de cotitură pentru întreaga doctrină contrainformativă
românească. Declanșarea conflagrației mondiale, de care nici România
nu a putut scăpa, a determinat nu atât ieșirea din „adormire“ a unei liote
de informatori din deja celebra coloană a V-a, cât trezirea din dulcele
somn de nonbeligeranță pe care-l savurau elitele armatei românești.
Desigur, e mai ușor să spui că ești prea mic pentru o politică a celor
mari, numai că războiul contrainformativ este unul perpetuu, unde
nimeni nu are voie să doarmă. Nici măcar să ațipească.

Dacă, atunci când era vorba de... serviciul de informații al
Partidului Comunist Român, raportorii de genul colonelului C.
Tobescu, șeful Serviciului Jandarmeriei, și, respectiv, al lt. col. Iulian
Popovici, șeful Secției a II-a a Siguranței de Stat, puteam vorbi de
talent scriitoricesc (în funcție de talentul adevăraților autori), iată că
și Marele Stat Major - Secția a II-a, Biroul 2, vine pe 20 noiembrie
35
1940 cu propria viziune a situației. Însă totul tratat mult mai militărește
(urmare a unui ordin din 3 iulie 1940:
„Am onoare a vă face cunoscut că datorită situațiilor excepționale
prin care trecem, inamicii noștri caută să obțină informațiuni sau să
creeze anumite stări de spirit în populația țării și mai ales în oștire
pentru a le slăbi și distruge.
Serviciile lor de spionaj cheltuesc sume fabuloase și nu caută
decât un mediu de desvoltare prielnic. Acest mediu îl oferă în mod
35 Ibidem, f. 225.
195