Page 200 - Dusan Baiski - Razboi in Banat
P. 200

Dușan Baiski


             După aceste forme se trece la instruirea informatorilor.
             Această instruire se face în mod mai mult sau mai puțin sumar
       și cuprinde sfaturi cum să procedeze după ce au trecut granița, ce să
       declare în cazul că sunt prinși, cum să-și execute misiunea precum și
       felul de transmitere al informațiilor culese. Informatorilor mai serioși li
       se recomandă să nu activeze 2-3 luni după ce se stabilesc în țară, pentru
       a nu fi suspecți.“
             Se dau și detalii privind modul de transmitere a informațiilor:
             „1). Prin curieri, care pot fi identificați după o parolă stabilită mai
       înainte .
             2). Informatorii înșiși se vor întoarce cu știrile culese în anumite
       zile și vor trece printr-un anumit punct dinainte stabilit. Odată trecuți,
       vor  cere  să  fie  duși  în  fața  ofițerilor  N.K.V.D.  (G.P.U. ),  care  i-au
                                                              37
       trimis. Nu vor declara nimic decât în fața acestora. Se dă câte o parolă
       și pentru grănicerii sovietici ca să le înlesnească drumul.
             3).  Adresele  informatorilor  rezidenți  pot  fi  comunicate  prin
       anunțuri în ziarele mari din Capitală, sub formă de banale pierderi de
       acte, vânzări etc.
             Pe  lângă  procedeele  semnalate  în  ordinul  Nr.  209807/B  din  3
       August a.c., se mai enumeră și următoarele:
             1). Un curier a fost sfătuit să poarte corespondența într-un săculeț
       legat în dreptul testiculelor.
             2). Altul să vâre corespondența în căptușeala cismelor.
             3). Corespondența să fie îngropată într-un anumit loc, de unde va
       fi ridicată de curier.
             Din  cele  studiate  se  degajează  impresia  că  majoritatea  celor
       recrutați pentru Serviciul de Spionaj Sovietic au primit această misiune
       cu foarte mare ușurință.
             Acest fapt denotă o lipsă de rezistență, de pregătire sufletească și
       o conștiință națională foarte redusă.
             Numai  așa  se  explică  faptul  că  mulți  dintre  cei  recrutați  au
       primit  această  însărcinare  sub  presiunea  celor  mai  mici  amenințări.
       Probabil că s-a creat legenda că U.R.S.S. pedepsește cu moartea sau
       cu deportarea în imensul teritoriu ce-l stăpânește pe cei cari nu primesc
       rolul de informatori.
             S-a mai remarcat faptul că acei care au rezistat mai mult ofertelor
       N.K.V.D. (G.P.U.) și amenințărilor lor nu au fost tratați mai rău decât
       aceia care au acceptat din primul moment (s.n.).

             37  Государственное политическое управление - Administrația Politică de
       Stat, până în 1934 a fost poliția politică a U.R.S.S.
       198
   195   196   197   198   199   200   201   202   203   204   205