Page 198 - Dusan Baiski - Razboi in Banat
P. 198

Dușan Baiski


       conștient trădătorii de neam și în mod inconștient firile impresionabile
       și slabe cari fără să-și dea seama, vorbesc ce nu trebue în public, în
       familii etc.
             Pe stradă, în restaurante, în localuri publice, telefon etc., spionajul
       își urmărește misiunea cu mare perseverență.
             El alcătuește din crâmpeele de discuțiuni ce le surprinde zilnic un
       tot complet pe care îl exploatează.
             Varietatea  procedeelor  întrebuințate  de  serviciile  de  spionaj
       străine este atât de mare, încât unele par de domeniul fanteziei.
             Scopul pe care îl urmăresc este de a ști tot, în orice domeniu; de
       a cunoaște pe comandanți sub toate raporturile (calități și defecte); iar
       în populație de a creia anumite curente care să slăbească rezistența și
       coheziunea națională.
             În ordinul cu numărul de mai sus, s-a arătat modul cum serviciul
       de spionaj sovietic a căutat să introducă în oștire chiar (sic) elemente
       din armată (în special ofițeri și trupa ce rămăsese în Basarabia), de care
       să se servească în atingerea scopurilor ce le urmăresc.
             Pentru a pătrunde cât mai adânc în masa poporului, serviciul de
       spionaj sovietic utilizează mare parte (s.n.) din repatriați(i) civili, din
       diferite straturi sociale și intelectuale. S-au creiat astfel propagandiști
       și mai ales rezidenți care să le poată furniza informații importante.“
             Iată cum, dintr-un foc, însuși Marele Stat Major acuză/recunoaște că:
             a) „...mare parte din repatriații civili“ erau români trădători, ceea
       ce nu poate fi decât o aberație de proporții emanată din prostie cazonă;
             b) propria activitate contrainformativă era la pământ;
             c) avea în departamentele de analiză și sinteză informațională
       prea mulți incompetenți;
             d) structurile subordonate erau fie incompetente, fie înțesate de
       trădători;
             e) U.R.S.S. era într-adevăr o forță colosală;
             f) Germania trăda consecvent România;
             g)  România  era  plină  de  firi  impresionabile  la  orice  fâșâit  de
       bancnote;
             h) dictatura carlistă era manevrată de neamurile Elenei Lupescu;
             i) Ion Antonescu și Horia Sima erau spioni sau chiar agenți dubli.
             Desigur, este foarte ușor să analizezi și să critici o anumită stare
       de fapte după zeci și zeci de ani. Dar aceasta este istoria. Mai mult sau
       mai puțin împănată cu falsuri, falseturi, minciuni și, mai ales, trădători
       de neam. Aceasta fără a mai vorbi de interese.


       196
   193   194   195   196   197   198   199   200   201   202   203