Page 122 - SUMMA CUM FRAUDE

Problema pe care o aveam de rezolvat consta în a găsi, pe cât posibil un singur
model de arc spiral, care să poată fi tensionat în funcţie de necesităţi, respectiv de
grosimea stratului de mulci şi de tipul de sol.

Deoarece experienţele au fost efectuate în mai multe localităţi (Biberach,
Hüffenhardt, Hohenheim, Efringen), am fost ocupaţi circa două săptămâni cu
încercarea mai multor modele de arcuri, până când specialiştii universităţii şi ai
camerelor agricole s-au declarat mulţumiţi de soluţia găsită. De fapt soluţia optimă ne

interesa şi pe noi, pentru cazul în care am fi fost solicitaţi să livrăm maşini de semănat
porumb în teren nelucrat (sistemul no tilage).

Cercetări mai ample au fost făcute în aceeaşi perioadă şi de către Staţiunea
Federală de Cercetări pentru Economie Agrară şi Mecanizare (Station fédérale de
recherches d’economie d’entreprise et de génie rural), pe scurt FAT, actualul
Agroscope din Tänikon (CH). Rezultatele acestor cercetări au fost publicate în

Raportul FAT nr. 376 din ianuarie 1990 (vers. lb. germană), respectiv în iunie 1990
(vers. lb. franceză) cu titlul Mulchsaat von Mais in Grünlandbestände / Semis sous
litière de maïs, autori fiind Wolfgang G. Sturny şi Andreas Meerstetter. Mai multe

exemplare în limbile germană şi franceză ale acestui report de cercetare, au fost
comandate de mine şi distribuite personalului extern al firmei RAU.

Cu traducerea în germană a cererii de invenţie privind cultura porumbului într-
un pat vegetal mort, am luat legătura cu domnul dr. Wolfgang G. Sturny, la acea dată
şeful compartimentului de protecţia solului din cadrul Oficiului pentru Agricultură şi

Natură al Cantonului Berna, şi l-am rugat să îmi transmită în scris părerea lui
privitoare la această “invenţie”.
În scrisoarea de răspuns primită şi pe care o redau ca facsimil pe pagina
următoare, doctorul Sturny confirmă faptul că această tehnologie a fost elaborată în
anii 80 în cadrul Staţiunii Federale de Cercetări din Tänikon şi că el a contribuit în

mod esenţial la acest proiect de cercetare. Totodată el precizează că tehnologiile de
cultură nu pot face obiectul unei invenţii şi nu pot fi brevetate.

Tot în legătură cu pretenţiile de brevetare ale “sistemului de cultură” propus de
fitotehniştii timişoreni am cerut şi părerea unui specialist din nordul Germaniei. Şi aici
s-au experimentat tehnologii de cultivare a porumbului în teren acoperit, deşi aici

agricultorii sunt confruntaţi mai puţin cu eroziune pluvială, dar mai mult cu cea
eoliană şi cu lipsa de umiditate din sol, îndeosebi pe terenuri aflate în vecinătatea
Mării Baltice.
In scrisoarea primită de la domnul dr. Jürgen Pickert de la Staţiunea de

Cercetări Agricole din Paulinenaue din cadrul Centrului de Cercetări Agrare
Leibnitz (ZALF), acesta îmi confirmă lipsa de consistenţă a celor două “invenţii”.

116