Page 175 - SUMMA CUM FRAUDE
P. 175

La scurt timp după acordarea gradului  didactic de profesor universitar  şi în
               urma unei campanii scandaloase, în care partizanii domnului  dr. ing. Cosmin Alin

               Popescu nu au făcut  economie de acuzaţii la  adresa  prof. dr. ing. Paul Pîrşan,
               rectorul de pe atunci  al Universităţii, domnul  Cosmin Alin Popescu a fost ales cu
               peste 80% din voturile electoratului universitar în funcţia de rector.

                      Faptul a fost consemnat şi în cotidianul online Renaşterea Bănăţeană într-un

               articol cu titlul sugestiv:  “În plin scandal, Universitatea de  Ştiinţe Agricole  şi
               Medicină Veterinară a Banatului are  un nou rector”, publicat în data de
               19.02.2016 sub semnătura doamnei  Simona Vasi  (https://renasterea.ro/in-plin-

               scandal-universitatea-de-stiinte-agricole-si-medicina-veterinara-a-banatului-are-un-
               nou-rector/).
                      Pe marginea acestui articol au apărut mai multe comentarii şi în unul din ele mi-

               am exprimat şi eu punctul de vedere din care citez doar un fragment:
                          “Chiar dacă 83  % l-au susţinut pe dl. Cosmin Popescu pentru funcţia de

                   rector, el tot plagiator rămâne. Plagiatul este, spre deosebire de alte greşeli, o
                   pată care nu se poate şterge. Faptul că 83 % din personalul Univesităţii de Ştiinţe
                   Agricole susţin plagiatorii indică nivelul de decădere morală la care s-a ajuns.”


                      O părere pe care o am şi acum.
                      Patru zile  mai târziu, alegerea în funcţia de rector a domnului

               “Prof.univ.dr.ing. Popescu  Cosmin-Alin” este  validată prin  Hotărârea Nr.  1190
               din 23.02.2016 de către senatul universităţii.

                      Nu pentru că aş fi partizanul fostului rector, alt plagiator, el fiind director de
               proiect şi prim autor al “invenţiei” privind «Tehnologia de cultivare a porumbului

               în sistem “covor vegetal permanent”».  Tot el este  şi autorul introducerii în
               denumirea universităţii a numelui „ultimului monarh”, o măsură criticată de mine într-
               un articol publicat în limba germană în revista specialiştilor agricoli originari din

               România cu titlul: “Zum 70-jährigen Jubiläum der Temeswarer Hochschule für
               Landwirtschaft”  (“La cea de-a 70 aniversare a Facultăţii de  Agricultură din
               Timişoara”), articol pe care îl prezint integral pe următoarele paginii.

                      Motivul pentru care fostul rege, care la acea dată mai era încă în viaţă (!), a avut
               parte de această cinstire cu iz de “cultul personalităţii” a fost, că el a semnat decretul
               de înfiinţare a facultăţii de agricultură, făcându-se abstracţie de faptul că înfiinţarea

               facultăţii era o hotărâre a guvernului  şi nu a regelui. Aici aş dori să amintesc că
               monarhul nu a călcat niciodată acestei instituţii şi că experienţa lui,în ceea ce priveşte
               agricultura, se limita la faptul că ar  fi avut  în Anglia o fermă de  “orătănii”, ca să

               folosesc un limbaj împrumutat de la regretatul Octavian Cotescu.


                                                                                                      169
   170   171   172   173   174   175   176   177   178   179   180