Page 205 - SUMMA CUM FRAUDE
P. 205

Nu mă miră, pentru că în anii în care am fost frecvent prezent la universitate de
                   foarte multe ori nu am reuşit să găsesc un răspuns la întrebarea “unde şi cu ce
                   are loc experimentarea?”
                   În toate birourile găseai computere, scanare, imprimante dar foarte puţine
                   instrumente de măsură şi aparatură de laborator.
                   Caz concret, pentru efectuarea experienţelor cu semănatul în covor vegetal mort
                   ar fi fost necesară o semănătoare de prăşitoare de construcţie specială.
                   Semănătorile din fabricaţia de serie nu se pretează pentru astfel de lucrări şi sunt

                   necesare maşini special concepute sau modificate în acest scop. Ele sunt
                   scumpe fiind fabricate doar la comandă specială! Ori o astfel de semănătoare nu
                   a existat niciodată la universitate şi nici măcar în Banat!
                   În altă ordine de idei.
                   Recent mi s-a transmis printr-un mail anonim că domnul decan de la agricultură
                   ar fi însărcinat pe domnii profesori Adrian Borcean şi Dan Manea să facă o
                   “caracterizare” a ultimei cărţi publicate de mine la Timişoara în colaborare cu dl.
                   dr. Bungescu. Nu ştiu dacă prin această atenţionare cel care a trimis-o dorea să
                   mă sperie şi dacă cunoaşte conţinutul cărţii. Dacă nu îl cunoaşte îl poate accesa
                   pe internet: https://de.scribd.com/document/253205050/Masini* unde se pare că a
                   fost postat cândva de către unul din studenţii subsemnatului.
                   Nu cunosc motivele acestui anonim, dar consider binevenită această sarcină,
                   deoarece cu această ocazie cei doi vor avea ocazia să-şi însuşească
                   cunoştiinţele necesare privind maşinile şi tehnologia utilizată (cel puţin la nivelul

                   anului 2006) în combaterea dăunătorilor care fac obiectul materiilor predate de
                   dumnealor. Mă îndoiesc că la doamna “specialistă” Tonea ar fi avut vreodată
                   ocazia să-şi însuşească această materie.
                   Foarte interesante de citit sunt si CV-urile celor doi profesori universitari. Aici
                   putem vedea câtă experienţă practică au acumulat aceşti “experţi” în agricultură.
                   Dl. profesor Adrian Borcean
                   (http://agricultura.usabtm.ro/CV_dep_5/Borcean%20Adrian.pdf ) 0 (zero). El a fost şi
                   rămâne “băiatul lui tata” – nimic mai mult.
                   Dl. profesor Dan Manea (http://agricultura.usabtm.ro/CV_dep_5/Manea%20Dan.pdf )
                   a lucrat în agricultură cel mult un an (1986 – 1987) la IAS Grabaţi unde s-a ocupat
                   de “implementarea principalelor elemente tehnologice la culturile agricole
                   amplasate în cadrul fermei” o afirmaţie neplauzibilă pentru cei care au lucrat

                   efectiv în agricultura de stat! Stagiarii de la IAS aveau sarcina să înveţe şi făceau
                   ceea ce le spunea şeful de fermă sau inginerul şef al IAS, respectiv cei care erau
                   direct răspunzători de bunul mers al producţiei. În nici un caz aceasta nu era
                   lăsată pe mâna începătorilor. Eu am fost şef der fermă şi inginer şef la IAS şi în
                   decursul celor 13 ani am avut mai mulţi stagiari în subordine (între care unul a
                   fost până nu de mult senator în parlamentul României) aşa că ştiu despre ce
                   vorbesc.




                                                                                                      199
   200   201   202   203   204   205   206   207   208   209   210