Page 145 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)
P. 145

CENAD - Studii monografice (ediția a II-a)


              Notarul public Dumitru Chiroiu va autentifica specimenele de semnături ale
        celor doi administratori ai băncii, respectiv Schmidt Johann și Bieber Johann. Cenzori
        erau Jung Stefan, Hinkel Josif și Schmidt Adam, iar cenzori supleanți Maywurm
        Josif, Weber Johann și Waltrich Johann.
              Pe 15 decembrie 1931, ora 11,32, Schmidt Johann și Bieber Johann depun
        cererea de înmatriculare la Oficiul Registrului Comerțului al Camerei de Comerț
        și  Industrie  Timișoara.  Cenzorii,  asociații,  administratorii  și  terții  autorizați  să
        administreze  sau  să  reprezinte  societatea  erau:  Schmidt  Johann,  Bieber  Johann,
        Balthasar Anton, Balthasar Nikolaus, Pimmel Peter, Schmelzer Johann, Gräbeldinger
        Nikolaus, Günther Johann, Wirosav Josif.
              Pe  16  ianuarie  1940,  șeful  Oficiului  Registrului  Comerțului,  cu  semnătură
        indescifrabilă, îi trimite o notă judecătorului delegat prin care solicită radierea din
        oficiu a băncii pe motiv că: „Firma: Banca Poporală Economie Cooperativă de
        Credit și economie, având ca obiect: operațiuni bancare, cu sediul în Cenadul Vechi,
        constatând că figurează și azi înmatriculată în registrul firmelor sociale ale acestui
        Oficiu sub No.597/1931, cu toate că în conformitate cu dispozițiunile art. 169 al. III
        din Legea Cooperației combinat și cu art. 7 al. IV din Legea pentru reglementarea
        comerțului de bancă, dispozițiunile legii pentru înființarea unui registru al comerțului
        și ale legii pentru reglementarea comerțului de bancă, nu se aplică cooperativelor
        aflate sub controlul Institutului Național al Cooperației...“ Judecătorul delegat va
        dispune pe 31 ianuarie 1940 radierea din oficiu a băncii din Registrul Comerțului.
              La sfârșitul anului 1933, cenăzenii au început acțiunea de înființare a unei
        noi bănci. Denumirea aleasă a fost cea de Banca Agricultorilor, societate pe acțiuni.
        Conform proiectului de fondare, întocmit la data de 2 decembrie 1933, de un grup de
        inițiativă de 21 de persoane (17 agricultori, un pantofar, un frizer, un învățător și un
        funcționar), scopul acesteia era acordarea creditelor necesare sătenilor și fructificarea
        capitalurilor acestora.  Banca urma să deruleze operațiuni de credite și să rezolve
        afaceri bancare obișnuite și îngăduite. Capitalul avea să fie de 500.000 de lei, compus
        din 2000 de acțiuni cu valoare nominală de 250 de lei fiecare. Fondatorii își rezervau
        dreptul ca, în caz că nu se va atinge cota de capital de 500.000 de lei, să o reducă la
        200.000 de lei. În prima fază, acționarii trebuiau să verse 30% plus 20 de lei drept
        speze de fondare, urmând ca în termen de 15 zile de la ținerea adunării generale de
        constituire să verse încă 40%, iar diferența de 30% în 60 de zile de la constituirea
        societății. Ultimul termen de subscripție a fost fixat pentru 15 ianuarie 1934.
              La data de 3 februarie 1934, acționarii au contribuit fiecare cu 30% din suma
        pe care trebuia să o verse la fondul băncii, adunându-se suma totală de 76.000 de lei.
              Localul Casinei din Cenadul Mare nr. 368, va găzdui adunarea generală de
        constituire a Băncii Agricultorilor  S.p.A. Convocatorul, redactat în limbile română
        și germană, avea trecute la ordinea de zi a adunării generale următoarele puncte:
              „1. Alegerea unui președinte pentru conducerea adunării generale;
              2.  Designarea  notarului  și  de  doi  acționari  pentru  verificarea  procesului-
        verbal;
              3. Raportul și hotărârea despre asigurarea capitalului de acții;
              4. Stabilirea statutelor;

                                                                               143
   140   141   142   143   144   145   146   147   148   149   150