Page 150 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

Dușan Baiski

comunei cu credite necesare.“ În raportul său, consiliul de administrație va arăta că
s-a încercat transformarea băncii în societate cooperativă, însă nu s-a reușit din cauza
formalităților foarte greoaie, însă majoritatea acționarilor au aderat la nou-înființata
cooperativă de credit.
O nouă adunare generală, de data aceasta ordinară, are loc pe 13 iunie 1937.
Procesul-verbal relatează: „Comitetul lichidatorilor raportează că s-au încasat toate
creanțele și la 31 decembrie 1936 s-a încetat comerțul. În cursul anului 1937 nu
s-a mai făcut nicio circulație. Termenul legal pentru validitatea creanțelor față de
institut s-a expirat la 1 iunie 1937 și că nu s-a ivit nicio pretențiune față de institut
fără impozitul de stat în sumă de 315 lei cuvenite anului curent. Bilanțul fiscal s-a
închis cu un activ de 202.200 lei numerar față pasivelor de 200.000 lei capital de
acții și 2.200 lei rezervă adică în total 202.200 lei. Comitetul de lichidare propune
împărțirea averii în modul următor: acționarilor să se distribuie capitalul social în
valoare nominală de 200.000 lei și fondul de rezervă adică restul în sumă de 2.200
lei să se pună la dispoziția comitetului de lichidare pentru achitarea impozitului
de 315 lei și pentru acoperirea speselor ce se vor mai ocaziona cu radierea firmei.
Comitetul cenzorilor raportează că s-au controlat toate registrele împreună cu
numerarul efectiv și s-au găsit în regulă și e de acord cu propunerea comitetului de
lichidare.
Adunarea generală ia la cunoștință raportul comitetului de lichidare și
comitetului de cenzori, aprobă bilanțul final prezentat și hotărăște cu unanimitate
ca averea societății să fie împărțită în modul următor: după 800 acții cu valoare
nominală de câte 250 lei să se distribuie câte 250 lei, adecă în total 200.000 lei.“
„Ajutorul Mutual“, societate cooperativă de credit și economie (în germană
„Selbsthilfe – Spar- und Kreditgenossenschaft“), înființată între timp, va adeveri
pe 10 iulie 1937 că lichidatorii Băncii Agricole S.p.A. din Cenad „le-au depozitat
registrele societății lichidate la institutul nostru spre păstrare conform codului de
comerț. “ Pe adeverință apar și două semnături descifrabile: Huller și Gillot. Acestea
sunt, cel puțin până acum, singurele detalii despre „Ajutorul Mutual“ pe care le-am
găsit la Direcția Județeană Timiș a Arhivelor Naționale.
Pe 2 noiembrie 1937, Secția a III-a, comercială, a Tribunalului Timiș-Torontal
ia act, prin încheiere judecătorească, de faptul că acționarii băncii au decis lichidarea
acesteia. De asemenea, „În conformitate cu disp. Art. 207 din codul comercial
încuviințează ca registrele societății să fie păstrate timp de 10 ani de către Banca
Populară «Ajutorul Mutual», societate cooperativă de credit și economie în Cenadul
Mare.“
Potrivit unui document al judecătorului delegat pe lângă Oficiul Registrului
Comerțului, Eugen Chiovschi, la 17 decembrie 1938 Banca Agricultorilor S.P.A. din
Cenadul Mare se afla în lichidare. Iar pe 21 decembrie 1937, comitetul de lichidatori
trimitea către Oficiul Registrului Bancar încheierea Tribunalului Timișoara nr.
508/a/1937 „prin care s-a radiat firma noastră din registrul firmelor sociale de
acolo.“
În 1928, se înființează Casa de Păstrare. Nu avem certitudinea că este vorba de
banca populară de care, tot în 1928, amintește și Anuarul „Socec“ al României-Mari.
Aceasta va fi înscrisă la 11 ianuarie 1935, în Registrul Bancar Timișoara, ca societate

148