Page 151 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

CENAD - Studii monografice (ediția a II-a)

pe acțiuni, cu sediul în Cenadul Mare, cu un capital subscris în sumă de 1.000.000 de
lei. Din nefericire, dosarul de la Camera de Comerț și Industrie Timișoara nu conține
documente privitoare la înființare, însă o adresă datând din 13 aprilie 1942, destinată
Oficiului Registrului Comerțului din Timișoara, ne oferă un tablou relativ complet al
situației din anul 1942. Membri în consiliul de administrație erau Emerich Potchen,
Peter Jung și Nikolaus Wolf, iar cenzori Nikolaus Franzen, Joseph Pauli și Ioan
Rejep. La 1 aprilie 1942, Casa de Păstrare avea 186 de acționari, însă dat fiind faptul
că dosarul conține numele acestora doar până la litera P, este posibil să fi fost peste
200. Chestionarul informativ încheiat la 31 decembrie 1943 relevă că firma avea
patru angajați, dintre care doi la categoria „personal administrativ superior“, una la
„personal administrativ inferior“ și una necalificată, toți de naționalitate germană.
Dintre deținătorii de capital, 2,75% erau etnici români, 94,8% etnici germani, 0,4%
etnici maghiari și 2,05% de altă naționalitate. Principalii acționari erau: Potchen Irene
– 223 de acțiuni (a 500 de lei fiecare), Potchen Emerich – 200; Potchen Helga – 188;
Jung Peter – 60; Wolf Nikolaus – 60; Balthasar Anton – 30; Pauli Joseph – 30; Rejep
Ioan – 30; Huller Johann – 30; Kühn Johann – 26; Schütz Anton – 25; Auberman
Anton – 20. Acționarii nesemnificativi dețineau împreună 1.078 de acțiuni.
Profitul pentru 1942-1943 a fost de 63.000 de lei, pentru care s-a plătit un
impozit de 20.160 de lei. Iar pentru 1943-1944, profitul a fost de 28.000 de lei, fiind
impozitat cu 9.660 de lei.
Prin decretul Prezidiului Marii Adunări Nationale a Republicii Populare
Române nr. 197/1948 au fost dizolvate întreprinderile bancare și instituțiile de credit
de orice fel, cu capital particular sau de stat. Au făcut excepție Banca Națională a
României, Casa de Economii și Cecuri Poștale, Casa de Depuneri și Consemnațiuni,
precum și întreprinderile bancare și instituțiile de credit înființate printr-o convenție
specială între Statul român și un stat străin.

Bibliografie:
Revista „Cenăzeanul“ nr. 3/2011, Cenad;
Pr. Gheorghe Cotoșman – „Comuna și bisericile din Giridava-Morisena - Cenad“, Timișoara,
1935, reeditare în 2009;
Direcția Județeană Timiș a Arhivelor Naționale – Fond 705 - Sfatul Popular al Raionului
Sânnicolau Mare, inv. 1036, dosarul nr. 33/1950-1955; Fond 942 - Primaria Cenad, inv. 1388, dosarul
nr. 2/1939; Fond nr. 88 – Camera de Comerț și Industrie Timișoara, inv. 119, dosarele nr. C 48/1931;
C 159/1938; I 54/1931; S 117/1946; Fond nr. 88 – Camera de Comerț și Industrie Timișoara, inv. 119,
dosarele nr. B 46/1931, B 63/1934, C 13/1931 și Fond nr. 89 – Camera de Comerț și Industrie Timișoara,
inv. 1296, dosarul nr. 8/1934; Fond nr. 177 – Casa de Administrare și Supraveghere a Bunurilor Inamice,
inv. 305, dosarele nr. 164/1945, 35/1946, 39/1948.
Franz Kahles – „Tschanad – Weggegangen – Angekommen Tschanader Trachten“, 2005.
Славко Гавриловић, Иван Јакшић, Срета Пецињачки – „Грађа о балканским трговцима у
Угарској XVIII века, царинарнице и контумаци“, Књига прва, САНУ, Београд 1985. год.

149