Page 154 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

Dușan Baiski

post, în general este liniștită și o duc mai bine față de populația din alte regiuni,
unde o duc foarte greu din toate punctele de vedere.“ Dar, va observa tot el, și pe
raza acestui post există unele nemulțumiri ale cenăzenilor săraci, din cauză că toți cei
cu stare materială bună beneficiază de diferite scutiri de concentrări și mobilizare, pe
câtă vreme cei săraci sunt toți concentrați și mobilizați. Pe de altă parte, „În privința
rechizițiilor, cei bogați, care țin cai mulți și îi țin tot slabi, iepe pline, orbi etc. pentru
a nu îi lua la rechiziție, iar cei săraci, care au câte un cal și doi și îi țin mai bine, îi ia
la rechiziție, iar celor bogați le rămân acasă că nu sunt buni pentru armată.“
Situația nu e mai bună nici în ceea ce privește blocarea cerealelor. Cei bogați,
chiar dacă li se iau cereale, tot mai rămân cu ceva. Pe când cei săraci, după ce că nu
au, nu au nici de unde să cumpere cereale, fiindcă nu vinde nimeni.
O mare problemă era și lipsa din prăvălii a articolelor de îmbrăcăminte și
încălțăminte, iar acolo unde acestea existau, erau extrem de scumpe. În plus, lipsea
complet și talpa pentru încălțăminte.
Șeful de post aprecia că în Cenadul anului 1941 existau aproximativ 70-80
de familii sărace, însă nota că nu s-au consemnat acțiuni de nemulțumire care să
pericliteze siguranța statului. În finalul documentului, avea să noteze: „Problema
(stării de spirit, n.n.) nu este în creștere și este liniștită, până în prezent neavînd
niciun fel de manifestare în această direcție. Măsuri de luat: Din cauza actualelor
evenimente și pentru a nu se produce vreo manifestare sau dezordine printre rândurile
populației sărace și cei bogați, se vor lua măsuri de supraveghere de aproape și în
special a populației sărace, pentru a se afla orice fel de nemulțumire ce ar izvorî din
rândurile acestei populații și a se raporta la timp, pentru a se lua măsuri.“
Într-o dare de seamă, nedatată, dar cu siguranță de la începutul anului 1942,
întocmită conform unui ordin telefonic de la Legiunea de Jandarmi Timiș-Torontal,
plutonierul major Gloabă, șeful Secției de Jandarmi Sânnicolau Mare, referindu-se la
starea de spirit a populației de pe raza secției, cu privire la impozite, va scrie despre
Cenad: „f/. Comuna Cenadul Mare poate suporta impozitul căci au terenuri care
sunt neinundabile și pe care șvabii sau românii le pot cultiva cu zarzavaturi, după
care scot bani frumoși.
g./ Comuna Cenadul Vechi, tot la fel ar putea suporta impozitul.“
Plutonierul major Gloabă va mai scrie:
„Se discută zi de zi, căci toată populația (de pe raza secției, n.n.) se întreabă
cum vor putea suporta impozitele căci nici ei nu mai au dragoste de muncă întrucât
înainte vreme se vindea un metru de grâu (100 kg, n.n.) și cumpăra o pereche de
cisme, iar azi vinde 10 metri și nu poate cumpăra o pereche de cisme.
Și un alt exemplu îl dau căci o pereche de bocanci costă cel puțin 5.000-6.000
lei și nu se poate găsi.
Unii dintre locuitori se întreabă căci înainte vindeau vitele și porcii pentru
a plăti impozitele, dar azi sunt constrânși să vândă porci căci nu mai au cu ce să
hrănească vitele, nu au nutreț.
Locuitorii se plâng zi de zi căci la primăvară nu vor mai putea scoate la munca
câmpului servitorii căci nu au ce să le dea de mâncare, grâul lăsat pentru traiul zilei
nu ajunge. Aici este o mare plângere, căci în această regiune pământul este greu de
muncit, nu ca în alte regiuni.

152